Întotdeauna uităm că e loc de mai rău. Speranța anesteziază și anihilează de multe ori înțelepciunea extrasă din lecțiile vieții. Indiferența sau invidia vanitoasă pustiește orice boare de bine, îngroapă cinic orice avânt generos. Egoismul orb întoarce spatele oricărei priviri ce emană lumină ori căldură sufletească. Și anul care aproape că a trecut, 2017, se înscrie în acele acolade de timp în care câștigurile măsurabile la nivel social se reduc doar la mai mulți arginți în buzunarele fără fund ale unor ariviști care-și spun politicieni sau ale acoliților lor.
“Ceea ce a fost deja cumpărat şi înstrăinat, deşi există în ţara noastră, nu ne mai aparţine. Şi este dureros să vorbim că întreg pământul României şi în mod special al Vrancei a fost stropit cu sângele părinţilor şi strămoşilor noştri pentru a ni-l lăsa intact moştenire. Iar noi, cei de astăzi, din păcate, am făcut dovada nevredniciei faţă de înaintaşi. Am lăsat o portiţă legală ca pământul sfânt, patrimoniul naţional al poporului român, să fie înstrăinat”.
Această declarație de război în contra modernității nu îi aparține fostului arhiepiscop Epifanie al Vrancei și Buzăului, școlit la Moscova și apropiat al Securității comuniste, ci a fost făcută de actualul cap al prelaților locali, un domn tânăr la vremea Revoluției care a mai și beneficiat de burse în scop educațional pe la școlile Occidentului. Curat spiritualitate creștină, curat viziune înnoitoare …
Și la nivelul reprezentării parlamentare PSD tradiția răsplătirii lacheilor politici cu fotolii de demnitar a continuat implacabil, sfidând cu seninătate vremile noi. Vorba ceea, cu tradiția nu e de glumit…
Capacitatea de a produce și lansa în spațiul public oricâtă cantitate de dejecție verbală e necesară în murdărirea, în discreditarea adversarului politic a constituit un șut în fund pentru cariera fostului vice de CJ Vrancea, dl Dragoș Bîrlădeanu.
Inexistent profesional, dar ajuns pentru o bună bucată de timp chiar șef al județului, s-a remarcat în special prin zelul milităros de sergent–major cu care se achita de sarcini. Comerciant de Păulești la origine, azi deputatul din Comisia specială Ciordache de demolare a sistemului de justiție îl pune în umbră chiar și pe înaintașul său în săparea la temelie a statului de drept, dl Ciprian Nica, mai cunoscut publicului ca “Bratosin” -informator zelos al Securității.
Puterea de seducție intelectuală, sclipirile ideologice, cunoștințele politice de excepție ale dnei Rodica Tudorița Boboc au făcut din domnia sa un adevărat “brand național”, un model de export județean în ale competenței. Ce tânăr mai are curajul să rămână pe-aci, să nu emigreze când doamna perorează nestingherită și nesancționată în vreun fel:
“Forma de guvernământ a României este cea a Partidului Social Democrat”, variantă nici ea prea originală, izvorâtă de altfel din puțul de gândire liberal, reprezentat de afirmația-program de guvernare: “Ciocul mic că acu noi suntem la putere”.
Cei doi parlamentari PNL sunt specialiști cu vechi ștate în rateuri când e vorba de lucruri concrete. Nu bucură pe nimeni că sunt priviți în cheie comică, dar astea sunt hainele pe care și le-au croit și pus pe ei. Au credibilitate zero în ceea ce privește pozițiile lor publice căci singura consecvență dovedită din activitatea celor doi o regăsim doar în tenacitatea urmăririi intereselor personale. Ultima dovadă de amatorism a avut loc recent, când cei doi și-au ridicat soclu autolaudativ și autoadmirativ privitor la calitățile lor de mari lideri și buni negociatori cu PSD, susținând obținerea anumitor condiții favorabile pentru consumatorii de servicii ENET în Consiliul Local Focșani ( posibilitatea debranșării prin simpla notificare și plafonarea prețului gigacaloriei). Dacă ar fi citit legea în materie sau condițiile de finanțare din fonduri europene privind modernizarea sistemului de termoficare ENET ar fi aflat că ceea ce ei au propus este și nelegal și nesustenabil și ineficace. Plus că dacă ar fi reflectat un pic ar fi știut cel puțin că electoratul lor chiar nu se regăsește în publicul vizat de Hotărârea Consiliului Local vizată, ci dimpotrivă. Cum scopul lor real a fost în fapt unul extrem de meschin, PSD-ul a câștigat pe toată linia. Ar mai fi și altele de spus, dar ne oprim aici.
Și primarul actual dă impresia, cel puțin pe moment, unui regres în comparație cu predecesorul său, Decebal Bacinschi. Arogant, sfidător, încrâncenat, nu are nimic din bunele maniere ale ex-ului. Clientelism și nepotism deșănțat în angajările pe posturi publice. Pe cine să fi copiat oare? Animozitatea infantilă dintre domnia sa și fostul pretendent la scaunul de primar, Ionuț Ștefan, a creat situații penibile în spațiul public. Pe capitolul investiții semnificative realizate rezultatul este aproape zero, șamd. Cheltuielile inutile, discreționare sau pe ochi frumoși au crescut, dar cui să-i mai pese? Ridicolul l-a atins în legătură cu propunerea de introducere a unei noi taxe locale, cea de habitat, unde toate reacțiile publice i-au transmis atât inoportunitatea cât și aspectele de nelegalitate ale demersului. Până când lunga mână baronală nu l-a tras de urechi în fața clasei nu s-a lăsat o iotă înduplecat să facă vreun pas înapoi, probabil ca să se știe cine-i șeful lui adevărat. Nu, nu, nu măria sa cetățeanul.
La final nu putem trece cu vederea lunga agonie în care se zbate de ceva timp ceea ce a fost odată Ziarul de Vrancea. Se pare că nu mai e nici o șansă de revenire. Este trist că această singură insulă autentică de promovare a valorilor democrației pe plan local o ia cu ea apele timpului și o transformă încet, încet, într-o poveste, din păcate nu de succes, și din care nu vom învăța mai nimic. Și uite așa nu mai avem ce critica, pe cine ne vărsa furia sau arunca vina, căci altfel, deși mergem ca racul, de plăcut nu ne plac cu siguranță cei care ne îmboldesc, ne susțin și ne sprijină în mersul înainte, în a face Vrancea altfel. Le descoperim voluptos prea multele defecte pe care la fiecare dintre noi nu vrem să le vedem.
