De vorbă cu prof. S. Schechter
Solomon Schechter (7 decembrie 1847 Focșani – 19 decembrie 1915 New York), urmând obiceiul evreiesc de a se reîntoarce în vizita “ritualică” a locurilor de origine, ale primei copilării, vine la Focșani în 1913 unde stă pentru câteva zile la Max Adler, membru de frunte al comunității israelite locale. Fiu al unei familii de baștină din Ucraina stabilită într-un final aici, în orașul de pe Milcovul despărțitor al țărilor românești, Schechter petrece la Focșani primii 10 ani de viață unde își pune și bazele educației primare. Se spunea despre el că la 5 ani știa deja cele cinci cărți ale Torei. Savant autentic, profesor universitar la Cambridge, Schechter este cunoscut în lumea întreagă pentru că a redat comunității internaționale imensa colecție de documente de la Gheniza- Cairo. Este considerat teoreticianul iudaismului conservator, în 1913 înființând în America rețeaua de organizații comunitare conservatoare Sinagogile Unite, din 1991 Sinagogile Unite ale Iudaismului Conservator.
Redăm mai jos interviul pe care savantul l-a acordat ziaristului focșănean Leon Calmanovici.
“După o lipsă de 39 ani, fostul profesor al Universităților din Cambridge și Londra, actualul Rector al Seminarului Teologic din New York, Profesor dr. S. Schechter vine să-și revază orașul natal, Focșani, făgașul unde și-a legănat prima copilărie.
A sta de vorbă cu acest savant de renume mondial, fără îndoială, putea ispiti pe oricine.
Mărturisesc că, cu oarecare înfrigurare și cu multă sfială, mi-am îndreptat pașii și m-am strecurat printr-o întreagă procesiune de capete înălbite de vreme, în casele d-lui Max Adler- amfitrionul care găzduiește pe oaspetele ilustru- și care au fost inundate de cunoscuți și prieteni de demult. Și azi, în vălmășagul poliglot al New- Yorkului, în fastul somptuos al înaltei sale poziții sociale, el a știut să ducă toată dragostea și iubirea prietenilor ce l-au nesocotit și nedreptățit, toată nostalgia țărei vitrege pentru el și ai lui, locului părăsit, unde fiecare îmbucătură de pâine era muiată în lacrimi și fiere !…
Salmen Schechter, născut la Focșani în anul 1848, a plecat în lume cu dorul neînfrânat de învățătură, încă la acea vârstă când alții, mai favorizați de soartă, abia prididesc a deprinde cele mai nevinovate jocuri copilărești.
Fiul talmudistului Ițhac Schechter, plecat în tinerețe în lumea largă, aduce azi un trup încovoiat, o minte muncită și o față patriarhală, peste care obositoarele și aridele studii ale foliantelor au săpat brazde adânci.
De îndată ce-i sunt prezentat și-i expun dorința de a-mi acorda o convorbire pentru Curierul Israelit îmi întinde cu o părintească bunătate o mână caldă, dar tot cu aceeași bunătate părintească refuzul interviewului, dar un refuz amabil, care pare a-mi spune să nu mai insist…
Interviewuri nu mai dau, îmi răspunde cu un zâmbet pe față bătrânul profesor.
Totuși câteva vorbe numai, replicai, câteva păreri asupra chestiunilor importante la ordinea zilei, cari cu siguranță vor avea un răsunet printre evreii din țară, îl înduplecă și, privindu-mă cu un zâmbet de bunăvoință, pe deasupra ochelarilor, începe a vorbi cu o vorbă dulce armonioasă, ce întocmai ca undele mărei liniștite mă învăluie într-o atmosferă evreiască luminoasă și caldă.
Păreri despre mișcarea sionistă
Asupra mișcării zioniste din America al cărei demn reprezentant este, prof. Schechter se exprimă cu multă admirație. Ea are câștigată de partea ei în primul rând tineretul cult și intelectualitatea, apoi negustorimea, care formează marea clasă a evreilor americani și, în parte chiar, pe ortodocși, și mai puțin muncitorimea, toți aceștia grupați în diferite cercuri și secțiuni.
Sunt un adept fervent și voi apăra cu toată puterea convingerilor mele, principiul ca limba ebraică să fie limba curentă și e inadmisibil ca o limbă formată cu un trecut atât de glorios, cu instituții formate de milenii să fie înlocuită prin babilonianul jargon.
Prof. Schechter se declară contra scriitorilor jargoniști îndreptându-și în schimb simpatia și marea admirație pentru poeții neoebraici, și, în special, spre talentatul și subtilul poet ebraist Bialik.
Discutând în altă ordine de idei curentele din mișcarea zionistă profesorul Schetcher își îndreaptă săgețile în contra poale-zionismului pe care îl consideră ca un nonsens de vreme ce în Palestina elementele care dau naștere acestei mișcări, capitalismul și proletariatul, lipsesc cu desăvârșire, cel puțin deocamdată.
– E ciudat ca acolo unde nu se vede decât o confraternitate de muncă agricolă, de viață comună, de aspirații și idealuri frățești, poale-zioniștii să vadă numai spectrul capitalismului și al latifundiilor.
Și apoi continuă:
– Nu sunt reacționar și nici nu voi să fiu socotit ca atare; e însă de datoria fiecăruia, când vede că cineva începe să construiască o clădire începând de la acoperiș, să i se atragă atențiunea că nu procedează în mod normal. În Statele Unite, ca de altfel în toată America, primul lucru folositor la care s-au gândit conducătorii lor, n-a fost procurarea mijloacelor de transport și comunicație, construire de poduri și șosele, școli, case ieftine, etc. Ei bine, poale-zioniștii vor să înceapă activitatea în Palestina prin construirea de … teatre.
Cu privire la contradicția de vederi ivită între conducătorii mișcării zioniste și la repercusiunile ce ar fi având asupra sioniștilor americani, profesorul Schechter, ca soldat disciplinat, cum se consideră, al marei armate sioniste, acordă toată încrederea sa conducătorilor mișcării, cari se prenumără printre somitățile europene și cari depun toată puterea și tot avântul lor, închegat în covârșitoarele lor personalități, în folosul cauzei.
Prof. Schechter e de părere că marea masă trebuie să stea deoparte de așa zisa bucătărie a mișcării și că ținta adevărată a fiecărui zionist sincer e ca să redeștepte cât mai mult în popor sentimentul național ce dormitează în fiecare, făcându-l să pâlpâie pentru tot ce e evreesc.
Fuga evreilor spre libertate
Mai pun o ultimă întrebare: Cum trăiesc evreii în America, care țară dă excedentul cel mai mare de imigranți și cum sunt ei priviți de oficialitatea și lumea cultă.
– E natural ca țările unde evreii au avut și continuă a avea de îndurat persecuții și prigoniri, restrângerea cercului lor de activitate, să dee numărul cel mai mare de emigranți. După Rusia, imediat dă un procent simțitor România, apoi Galiția, etc. În general toți acești dezmoșteniți ai soartei se bucură odată ajunși pe pe pământul „Lumii noui” de atâta libertate, încât unii n-au ce face cu surplusul, iar alții … abia și-au câștigat-o.
După mulțumirea de rigoare mă mai opresc retras într-un ungher și ascult pe savantul septuagenar convorbind cu prietenii săi cu cari se revede după 40 ani, torcându-și firul vieții, din noianul amintirilor, care este împletit cu însuși acela al fruntașilor noștri, și mă retrag apoi discret și înălțat sufletește după cele câteva ceasuri petrecute în cel mai sublim cadru evreesc.
Interviu luat de Leon Calmanovici la Focșani și apărut în ziarul “Curierul israelit”, vineri 30 august 1913.
Notă.
Leon Calmanovici, tânăr focșănean, a fost corespodentul local al acestui ziar național. După ce a cochetat cu ziaristica, în timpul studiilor universitare a emigrat, cel mai probabil, în Israel. Un tânăr talentat de la care ne-au rămas mai multe reportaje ale lumii israelite locale.
Max Adler e un respectabil businessman evreu cu cartierul general stabilit în inima fostei Străzi Mari a orașului, având locuința, sediul afacerilor și un magazin de desfacere într-o fostă proprietate, centrală și impozantă, a marelui negustor focșănean Costache Lascăr. Deja era un evreu aflat la a doua generație în Focșani, el fiind născut aici în 1861. Era un cunoscut angrosist, iar copii săi vor excela în special în zona creditării bancare. Adler a susținut și finanțat procesul de emigrare al evreilor din Focșani în Palestina și America. A fost președintele Lojei israelite “Instrucțiunea”.
La data vizitei celebrului cărurar evreu de origine focșăneană, Max Adler se mai ocupa printre altele, și cu ” reprezentațiuni de comerciu, vânzare de piane și pianine din fabricile cele mai renumite”. El le asigura și service-ul, angajând în acest scop un italian, pregătit în acest sens.
