
Trocul, cu micile corecții date de oportunismul inerent după reconfigurarea scenei politice din toamna lui 92, cînd ex-comunistul Iliescu a cîștigat alegerile, a ținut. Perioada 92-95, FSN și FDSN sau PD și PDSR a însemnat două partide unite atît în cuget în cuget și simțiri cît și în pusul la chimir. Siameze, ce mai! Tarlaua puterii era întinsă și, cum nu avea nici gard, cine să mai numere vițeii… Mai știe cineva că secretarul PD Vrancea timp de 1 an dar și vice la Consiliul Județean pentru o jumătate de an a fost ex-prefectul Cătălin Kanty Popescu? Asta ca să nu se mai spună că a fost doar psd-ist și trădător liberal. Cum-necum, PD-ul local trăia în altă realitate. Era parte a puterii în vreme ce partidul în sine se afla în opoziție. Deputatul acelorani a fost nimeni altul decît vicepreședintele PD, Adrian Severin. În general a fost o prezență meteorică, cu iz turistic prin Vrancea. Există totuși o realizare care a servit ca model de inspirație pentru pescuitorii în apele tulburi ale tranziției. Este vorba de privatizarea pilot a marii fabrici de confecții, actuala Incom Vranco, petrecută în anii 92-93, proiect început încă de pe vremea cînd Severin ocupa funcția de președinte al Agenției Naționale de Privatizare. Abilitățile de viitor lobbist dovedite în Parlamentul European au fost finisate, exersate cu această ocazie, cînd prețul de vînzare al societății a fost atît de mic încît nimeni, nici presa, nici clasa politică locală, nici salariații nu s-au sesizat. Lecția a fost însușită de cei care aveau ochi „albaștri” să vadă și urechi să audă și a servit ca exemplu de școală pentru toate tunurile care aveau să se dea în județul Vrancea. Va urma…