Deși în această perioadă problema gazului nu se află tocmai în atenția generală, totuși iarnă după iarnă auzim de zeci de incendii provocate de sobele suprasolicitate ale unor bieți nefericiți. Din păcate temperaturile scăzute de afară produc și astfel de nenorociri. Hornuri necurățate, reșouri uitate în priză, butelii și arzătoare defecte, precum și alte cauze aduc multe familii în pragul dezastrului. Dintre toate sursele de încălzire, gazul metan cu instalația specifică de utilizare pare cea mai sigură și mai ieftină metodă de încalzire a caselor noastre, evident dacă se efectuează verificările necesare, legale și mai ales la timp, adică dupa cum se consemnează în regulamente, la doi ani. Utilizatorii centralelor pe gaz au fost acuzați că poluează mediul, că nu plătesc pentru țevile operatorului termic care le tranzitează apartamentele și altele de acest gen, astfel că, probabil, aceste dispute vor mai exista înca mult timp de acum înainte, până când resursa aceasta se va epuiza . Până la acel moment mai este, neputându-se prevedea exact când se va întampla acest lucru. În România unii susțin că mai avem resurse subterane de gaz pentru 9, 10, 15 sau 20 de ani, deci nu foarte mult timp, deși nici nu există o înțelegere comună a specialiștilor asupra unui termen limită.
Despre istoria gazului metan sursele documentare ni-l indică ca fiind descoperit în Transilvania Austro-Ungară pe la începutul secolului al XX lea, și anume în județul Mureș. Gazul natural a fost utilizat în prima jumătate a acestui secol mai mult pe plan local alimentând, fie lămpile publice din Turda, fie pe cele din alte câteva orașe din apropiere. Abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s- a realizat o conductă de aproape 300 de km până la București care a devenit astfel primul mare oraș alimentat cu gaz metan, la mare distanță de locul de extracție. După instalarea temeinică a regimului comunist s-a constituit Sistemul Național de Transport Gaz și, încetul cu încetul, toate orasele Romaniei au fost racordate la acesta. Focșaniul nostru a pornit prima flacără provenită de la gaz natural pe conductă abia în anul 1971 și acest lucru a vizat în special zona industrială și cea de alimentare a recipientelor specifice (clasicele butelii), apoi cantinele muncitorești și cele școlare, iar după anul 1980 și câteva blocuri din zona ultracentrală, în special “Centrul Civic” ( Bdul Unirii –Dimitrie Cantemir ). Mai târziu i-a venit rândul și zonei centrale (Eroilor, Republicii, Fr. Engels) care au fost branșate la această utilitate. Din acest moment și mult timp după Revoluția din 1989 gazul a ajuns pe țeavă în aragazele multor focșăneni, dar, în acest fel, nu a folosit prea mult la încălzirea spațiului de domiciliu. Într-o z, prin anul 1995, unui focșănean dintr-un condominiu, i-a venit ideea să-și încălzească în totalitate locuința și a realizat pe bani mulți o investiție de care este posibil ca vecinii acestuia să fi râs superior, dar, în scurt timp, când au văzut menaivăzuta, au realizat că acest lucru nu mai este chiar așa de hazliu. Puțin mai târziu le-a dispărut de tot zâmbetul când și- au comparat facturile…
Despre infrastructura locala în acest domeniu energetic putem afla conform PLANULUI URBANISTIC GENERAL MUNICIPIUL FOCŞANI R E A C T U A L I Z A R E P L A N U R B A N I S T I C G E N E R A L M U N I C I P I U L F O C Ş A N I/ J U D E Ţ U L V R A N C E A / 2 0 12 că lungimea totală a reţelei de distribuţie din municipiul Focşani este de 180 km şi este împărţită în două regimuri de presiune, astfel: Reţea medie presiune = 28km, Reţea redusă presiune = 152 km, iar staţia de reglare măsurare este racordată la conducta de transport gaze naturale Dn250 mm Mărăşeşti Focsani fiind situată în intravilanul Municipiului Focșani în vecinătatea drumului DN2 E 85. Cei ce pot beneficia de această utilitate se pot orienta dupa site-ul www.focsani.info Urbanism Planșa 4 – Reglementări echipare edilitară – alimentare cu gaze – U3g, iar în ceea ce privește facturile de plată acestea sunt încă suportabile, dar Doamne ferește de o liberalizare a costului gazului…
(Florin Marian Dîrdală -cercetător Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale)
