Cine parcurge zona de nord a orașului pe trotuarul dinspre Ceasul rău pe la Secția de Contencios a Tribunalului Vrancea și ajunge la Obor nu poate să nu observe pe la jumătatea distanței, peste bulevard de Finanțele județene, o locuință cu etaj în stare excelentă față de alte imobile ruinate din județ. Cu toate acestea parcă nici aici lucrurile nu sunt tocmai limpezi, existând semne suficiente ca să se poată presupune că și această casă este, dacă nu abandonată, cel puțin nelocuită de ceva vreme. Dar acest lucru este mai puțin important în acest moment. Ceea ce este uimitor, cu adevărat uimitor, rezultă din amplasamentul acestui edificiu, care parcă a obligat un întreg șir de blocuri să se abată de la traseul firesc și să îl ocolească prin spate. Foarte probabil ca motivul să fi fost urmatorul. Când s-a sistematizat respectivul perimetru, pe la jumătatea deceniului al optulea, cineva a fost suficient de influent ca să modifice planurile zonale de demolare și să schimbe atât datele de proiectare cât și pe cele de execuție.
Povestea a fost asemănătoare cu aceea a unui cunoscut securist care a cumpărat o locuință pe strada Mihail Kogălniceanu din Focșani și când a aflat ca această arteră a intrat în procedura de sistematizare a luat foc și a cerut socoteală doamnei Grădișteanu, vicepreședintele Consiliului Popular Vrancea, înalt funcționarul însărcinat cu “înfrumusețarea” orașului, în legatură cu faptul că nu a fost înștiințat despre planurile de demolare din zonă, ca să nu mai cumpere. Cu scuzele de rigoare, în tradiționalul stil românesc, doamna Grădișteanu a purces la schimbarea traseul buldozerelor ca să nu-l mai deranjeze pe tovul de la Secu, astfel că strada Mihail Kogalniceanu a ramas neatinsă așa cum o vedem și astăzi. La fel s-a petrecut si pe Bulevardul Independenței. Cineva de calibru, persoană importantă vorba lui Caragiale, *dar nu spui cine*, a amânat orice încercare a autorităților de a distruge respectiva construcție, așa că A.P.J, S.C.C.M, I.A.C.M și oricare întreprindere o mai fi fost implicată au regândit strategic situația “piloasă” și au găsit soluția devierii șirului neîntrerupt de condominumuri care curgea liniar de la Obor și ajungea până la Ceasul rău. Așa ca o concluzie pe final, ar fi trebuit ca asemenea personaje care se luau în piept cu autoritățile să fi fost mai multe și poate că orașul nostru ar fi fost mai puțin sistematizat cu forța.
