Ar putea spune oricine care ar avea curiozitatea să urmarească situația restituirii proprietăților deținute în trecut de catre această comunitate. Nu mai puțin de 10 litigii au avut loc în ultimii doi ani la instanțele ce au în competență destinele procesuale ale acestei regiuni, dar toate acțiunile au fost respinsefără prea multe discuții, astfel că toată hărmalaia s-a mutat în ograda instanței supreme a Statului Roman adică la Înalta Curte de Casație si Justiție unde dosarele se află, dupa cum este și notat pe site-ul specific, în procedura de filtrare urmand să le fie stabilite ulterior termene de judecată. Mai precis este vorba de urmatoarele numere: 167/91/2016, 1559/91/2015, 127/44/2016, 130/44/2016, 168/91/2016, 126/44/2016, 128/44/2016, 248/44/2016, 124/44/2016, 169/91/2016, iar în ceea ce privește obiectul solicitărilor sunt luate în discuție, nu se putea altfel, mai multe imobile care au fost situate în special în zonele bune (ultracentrale) ale orașului Focșani, cam în imediata apropriere a Primăriei Municipiului sau pe lângă Prefectura veche a județului, adică pe cele două artere de top ale târgului, intitulate str. Mare a Uniriii, azi desființată și sistematizată, precum și pe fosta str. I. C. Brătianu (azi Republicii). Aceste imobile apar descrise cu lux de amănunte în documentele timpului, fiind susținute și de mărturii foto, precum cele atașate alăturat.
Încetul cu încetul aceste imobile au intrat în stăpânirea Statului prin unitățile locale, anume Intreprinderea de Locuințe și Localuri, Intreprinderea de Gospodărire Orășenească și Intreprinderea Județeană de Gospodărire Locală, iar transferul s-a făcut în cele mai multe cazuri pe baza unor decrete de expropriere elaborate la București emise în urma propunerilor dnei Grădișteanu( deținătoare a Ordinului Muncii pt merite deosebite în muncă-adică exact pt acest gen de inițiative-), vicepreședintele de la acel moment al Consiliului Popular Județean.
Demersul respectivei doamne a fost “ajutat” și de puternicul cutremur din 1977, iar după acest cataclism situația proprietăților Comunității Armenești a devenit mai mult decat “neclară”. Toate clădirile lor, și nu numai, au fost strivite cu buldozerele pentru a face loc noilor cartiere de locuințe, străzilor le-au fost schimbate direcția, dimensiunea, nomenclatura, numerele poștale, iar istoria locală părea că vrea să pornească numaratoarea anilor de la zero, începând “ era noastră” cu realizările Epocii de Aur. Visul măreț al conducătorilor de atunci s-a năruit mai devreme decat se așteptau aceștia, dar nici noile vremuri nu au adus romanilor bunăstarea cea mult așteptată. Au fost adoptate marile legi de restituire a proprietăților confiscate abuziv, toți cei care s au considerat îndreptățiți au depus cele necesare la forurile abilitate a dispune in consecință, unii au reușit să obțină ce au pretins, alții nu, iar a treia categorie încă mai așteaptă unele reparații compensatorii. Printre cei care fac parte din acest ultim eșalon se numără și reprezentanții Comunității Armenilor din Focșani, care privesc cu ultimele speranțe la forul judecătoresc cel mai avizat al Romaniei -Înalta Curte de Casație și Justiție.
(Florin Marian Dîrdală -cercetător Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale)
P.S. Pagini deosebite care ne grăiesc despre oameni care au fost și care ne mai reamintesc despre această comunitate a noastră pe nedrept uitată este cea a lui Varujan Vosganian, Cartea Șoaptelor.
