Un nume aproape șters din cronica istoriei deși a fost un actor important al scenei politice din vremea lui, cu un vârf al importanței sale atins în perioada premergătoare Micii Uniri. Filorus ardent, și ca atare susținut și promovat continuu de consulatul rus la Iași, a deținut deseori funcția de ministru (logofăt) de interne sau justiție. Fiind membru al unei familii cu blazon și cu mare trecere, Costin Catargiu a fost dintotdeauna un pretendent serios la scaunul de domn al Moldovei sau de caimacam (locțiitor al domnului). Totuși, dacă astăzi mai este amintit fugitiv prin cărțile de istorie, asta se datorează în cea mai mare parte faimoasei sale fiice, șarmanta Maria Catargiu Obrenovici, amanta, marea iubire și mama celor doi copii ai domnului român, Al. I. Cuza. De poveste este și faptul că Maria Catargiu Obrenovici a fost soția principelui sârb Miloș Obrenovici, al căror fiu, născut și crescut pe meleagurile Mărășeștiului, a devenit regele Milan I al Serbiei (1882-1889). Fire dificilă, dură și brutală, extrem de ambițioasă, să purcedem la a culege două impresii de la cei care l-au cunoscut mai îndeaproape pe Costin Catargiu:
soția Smaranda Catargiu
“al cărui nume este nedespărțit de ideea de intrigă, de brutalitate și de abuz…soțul cel mai necredincios, care nu era nici frumos, nici cult…” -Radu Rosetti- Amintiri
“Costin Catargiu era una din acele ființe care-și irosesc viața și însușirile naturale ca să bage intrigi, ca să fie unealta partidelor și mașinațiunilor oculte…spirit ascuțit, dar certăreț, plin de subtilități înșelătoare, caracter irascibil, învăpăiat, nul în serviciu în ciuda inteligenței, compromițând dreptatea până la o stâlci și treburile până a le anihila.” -Memoriile Principelui Nicolae Suțu.
Implicarea lui în fraudarea alegerilor din 1857 pentru Divanul ad hoc a fost totală. Sarcina care i s-a încredințat a fost să obțină o majoritate antiunionistă pentru a zădărnici obiectivele mișcării unioniste. Nu s-a muțumit cu atât, și-a ridicat singur ștacheta, iar pentru a-și atinge scopul nu s-a dat în lături de la nimic.
“Dacă se va alege un singur unionist în divan să-i fie rasă mustața” sau “ Voi zdrobi partidul unirii și voi face praf pe unioniști” erau angajamentele asumate voluntar de Catargiu.
Maria Catargiu Obrenovici
În binecunoscuta sa casă din Copou, azi sediu la Facultății de Istorie, se întâlnea cabala formată, printre alții, din caimacamul Vogoride, consulul austriac Godel-Lannoy, trimisul Porții, Fotiade, ideologul separatismului- N. Istrati, miniștri, etc ce a pregătit strategia de falsificare a listelor electorale. Pentru asta toți prefecții au fost schimbați, președinți și angajați ai instanțelor judecătorești dați afară, profesori destituiți, parte dintre preoți amenințați. Arestările, hărțuirile sau bătăile deveniseră ceva curent. Listele cu alegători au fost triate de cel puţin 20 de ori până când cifra acestora ajunsese de-a dreptul ridicolă: din 3.263 de preoţi mai rămăseseră 193 din care au votat 16; din cca 3.000 de mari proprietari, 477; în oraşe, doar 11 persoane reprezentau profesiunile libere, iar 598 proprietatea imobiliară; din 11.000 de comercianţi, pe liste figurau doar 1.190. În schimb au fost înscriși un număr uriaș de ţărani analfabeţi ca masă de manevră, ușor dirijabili în ale votului prin folosirea ca sperietoare a bastoanelor docililor jandarmi. A interzis orice întrunire unionistă, a suprimat presa favorabilă unirii, a zdrobit orice rezistență.
Și-a făcut prea mulți dușmani și prea repede, a acționat prea ca un tâlhar la drumul mare, ca să nu devină țintă. Expunerea și excesul de zel l-au costat funcția de ministru de interne. Cu prea multă putere și autoritate în mâinile lui, Costin Catargiu ajunsese temut de toți, devenise o amenințare chiar și pentru cei din tabăra sa, așa că a fost, clasic, ușor de transformat în țap ispășitor. Faptele i s-au întors împotrivă, efectul produs a fost invers, căci “ prin imprudența şi violența sa, a dăunat cauzei pe care o susţinea şi a întărit partidul unionist”.
ctitoria familiei din Mărășești, biserica Adormirea Maicii Domnului
În Vrancea, Costin Catargiu a fost protectorul politic al starostelui de Putna, Iordache Pruncu. La primul rând de “alegeri” pentru Divanul ad hoc este ales, făcând echipă cu Alecu Balș, ca reprezentant al ținutului Putna , din partea colegiului marilor proprietari. Ulterior, după ce alegerile sunt anulate la intervenția Franței pentru grave nereguli, Catargiu renunță să candideze în favoarea subalternului său, vornicul Pruncu.
Deținător a mai multor moșii, el o prefera pe cea de la Mărășești, locul unde de altfel se și retrăgea după “bătăliile” politice de la Iași. Aici avea o curte boierească vestită și era recunoscut pentru ospitalitatea lui. Cunoscut sau necunoscut, călătorul găsea găzduire la el și, pe deasupra, era și bine tratat. Era invidiat pentru poziția strategică a moșiei, situată la intersecția tuturor drumurilor importante ale Moldovei, dar și pentru conacul impunător, ”de vază”. Un bun tată de familie, a avut numai puțin de șapte copii, pe care i-a crescut bine alături de soția sa, Smaranda.
tatăl-Iordache Catargiu
P.S. Dacă luăm aminte la cele două portrete, la cel al lui Costin Catargiu (1800-1876) și la cel al tatălui său, logofătul Iordache Catargiu (1788-1841), putem constata tot adevărul maximei: “Aparențele înșală“. Cu o căciulă de blană scumpă de samur ce indică apartenența la protipendada proximă domnitorului, cu o barbă impozantă specifică doar boierilor de clasa I, cu un anteriu din stofa cea mai fină și cu frapante decorații rusești ca semne ale distincției sale, jupân Iordache pare coborât direct din colbul lumii orientale, cea greco-otomană, cea a pașelor și a Fanarului putred. În realitate este un om cult, “ cel mai bun cap al boierimii moldovenești din acea epocă“, un agent determinat al modernizării societății, un filofrancez în avanpremieră, un om cu viziune. Dacă ne uităm la portretul boierului Costin Catargiu, dăm de chipul plăcut al unui bărbat încă tânăr, purtând haine după croiala occidentală, de un chip senin, de trăsături delicate, fine. O privire pașnică, un păr castaniu aranjat după frizura timpului, o mustăcioară sprințară cu colțuri răsucite la modă …
conacul Catargiu Negroponte
Casa Catargiu Iași
Dar noi știm, pe-afară-i vopsit gardul, și-năuntru-i leopardul.
Conacul Catargi Negroponte
Acest articol din seria „Unioniști vrânceni uitați” a fost publicat în cadrul proiectului „Focșaniul Unirii – civic walking tour” Vă invităm pe pe 24 ianuarie 2018, la ora 10.30, în fața statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe strada Cuza – Vodă dinFocșani pentru a porni împreună pe jos prin Focșani pentru vedea ce amintiri ne-au rămas din acei ani frumoși ai Unirii. Turul ghidat împreună cu specialiștii noștri va dura aproximativ 2 ore și se va finaliza cu o dezbatere informală despre mijloacele cetateanului de a contribui la salvarea patrimoniului. Participarea este gratuită pe bază de înscriere AICI.
