B
logul Vrancea Altfel a continuat căutările în arhivele istoriei recente și vă prezintă un studiu de caz din jurnalismul vrîncean de dinainte și după 1989
În moțăiala de după “realegerea marelui cîrmaci” Nicolae Ceaușescu pentru încă 4 ani în fruntea țării, cînd toți șalăii partidului stăteau la apă mică, mulțumiți că treaba le ieșise bine – unii ar fi zis că mămăliga nu explodează-, un crăpcean mai mititel prinde ocazia să iasă la rampă cu un articol ce va să rupă gura tîrgului, pardon, a mai marilor tovarăși colegi. Trebuia să arate și el ce poate. El, măruntul redactor ce se ocupa de obicei cu centralizarea și publicarea anostelor rezultate sportive.
Fibra de culturnic trebuia expusă, partidul trebuia să afle că e om de bază, că se poate bizui pe el ” la bine, dar mai ales la greu”. Tov-ul Ovidiu Butuc nu putea rămîne mai prejos decît fratele său, tov. Petrică, directorul Cabinetului Județean pentru Activitatea Ideologică și Politico-Ideologică, autor, printre altele, al nepieritorului eseu ”O concepție revoluționară pentru formarea omului nou”. Ștefanul Gheorghiu din el avea cale liberă să iasă la iveală și să strălucească proletar. Numai un supratitlu, ca cel de mai jos, mai putea satisface ego-ul lățit de dorință:
“Epoca Nicolae Ceaușescu”-epoca unor mărețe și trainice împliniri
Și toate acestea pe 9 decembrie 1989 în Milcovul, ziarul local al PCR. Cine s-ar fi putut gîndi că doar peste o săptamînă la Timișoara începea Revoluția Română.
Mai departe se continuă cu titlul de facto:
“O viață demnă, fericită, în deplină libertate și independență”
Corpul articolului ce urmează enumeră mulțumirile și bucuria oamenilor muncii că sînt contemporani cu “To’arșu”, accentuează faptul că au cele mai bune condiții de viață din istorie și din lume. Importante, pline de învățăminte, memorabile sînt însă concluziile desprinse de la fața locului, panseurile tov-ului Butuc. Gîndirea-i creatoare trebuia și ea musai să poarte un nume, ce peste veacuri să răsune…
“Gustul libertății și al independenței”
-”Programul de dezvoltare a României în următorul cincinal și în perspectivă, pînă în anii 2000-2010, va însemna pentru țara noastră noi pași pe calea făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Hotărîrile Congresului al 14-lea au pus în fața întregului popor noi obiective cutezătoare…. Este drumul către zările luminoase….
-Gustul libertății și al independenței ne face mai puternici și mai încrezători în forțele noastre, ne dă puterea să demonstrăm cu fapte că drumul pe care l-am ales după Congresul 9 este cel bun, cel drept. Pentru edificarea deplină a socialismului, pentru comunismul de mîine pe pămîntul României, aici lîngă Carpați și Dunăre, milioane de români sînt hotărîți să muncească, să creeze, să-și justifice existența revenind la treburile țării.”-
Materialul este mai amplu, lunga limbă de lemn mai pictează multe bla-blauri de astea. Logoree tipică de activist de partid. Fățărnicie infinită.
Pe 22 decembrie apare – evident după fuga lui Ceaușescu-,o ediție specială Milcovul ,ceva încropit pe loc, sub impulsul emoției și a momentului, de oameni simpli, cu toții doritori să își exprime bucuria sinceră de participanți și martori ai fericitelor evenimente. Printre ei s-a strecurat cameleonic, revoluționarul și,de-acum, domnul Ovidiu Butuc, singurul capabil de un asemenea gest din vechea redacție. Indignarea, crezul pur, suferința, recunoștința nu cunosc margini în sufletul său. Valul de furie, dorul de libertate adevărată, revolta, mătură toată epoca de aur…
Ziua renașterii
-“Admirabilul, greu încercatul popor român simte de cîteva ore gustul Libertății. Zăvoarele grele ale istoriei sub care dictatura familiei Ceaușescu a ferecat de mai bine de două decenii democrația, libertatea de opinie au fost sfărîmate. Prețul victoriei este mare și înroșit de sîngle celor care au căzut sperînd în zilele însorite ale adevăratei Libertăți.”
–“Libertate, demnitate, umanism-noțiuni alterate prin samavolnicie de către cei ce se proclamaseră izbăvitorii acestui neam-vor constitui mine elementele definitorii ale societății bazate pe democrație și lege.”
Frații Butuc vor fi pe viitor exponenții supremi ai servilismului în presa scrisă. Asta cam pînă prin 2003, cînd vor fi dați jos de pe tronul lor preaslugărnicesc de cei de la Monitorul. Baronul a vrut sînge proaspăt, a preferat oameni datori lui, dispuși să îl slujească doar pe el și numai pe el, în loc de aparatciki vechi cu coatele tocite de slujul la mai mulți stăpîni. Totuși,cei doi vor fi singurii din fosta echipă de la “Milcovul liber” care se vor bucura de grația baronală și care vor mai putea gusta din “coșul cu bunatăți publice”. Baronul își răsplătește întotdeauna servii. Unul va fi cadorisit cu o funcție de primar la Biliești, celălalt cu purtător de parole pe la primăria Focșani. Relațiile cumetriale stabilite prin intermediul lui George Băeșu, au avut și ele rolul lor. Chiar și amicul Bacinschi a pus o pilă, că doară au tras la jugul aceluiași partid, indiferent sub ce nume: PCR, FSN, FDSN, PDSR, PSD…
