“Acum mult timp, ce nu poate fi delimitat, era o fată numită Emily, dar toată lumea o striga Emi.
Fata era deșteaptă și frumoasă, iar cel mai mult îi plăcea cartea: citea câte o carte la cel mult două săptămâni.
Alături de ea, trăia și un băiețel, Andrei, căruia nu îi plăcea să învețe, de citit nu voia să audă. Era opusul lui Emily.
Cu timpul, Emi a crescut și a învățat lucruri frumoase, interesante, îi uimea pe toți cu felul în care vorbește și cu câte știe: avea răspuns la orice! Andrei în schimb era opusul: nu știa nimic, avea un limbaj sărac, multe cuvinte nici măcar nu le înțelegea.
Emi își dorea să devină avocat, voia să ajute oameni nevinovați, Andrei visa bani și atât…trist!
Astfel, în timp, fata a devenit o frumoasă femeie, și-a îndeplinit visul, și-a întemeiat o familie. Andrei nu a făcut nimic. A ajuns să trăiască de pe urma celorlalți, muncea ici-colo pentru bani puțini.
Vedeți dragilor, cartea, sub orice formă, ne ajută pe noi să ne întindem aripile și să ajungem sus: acolo unde ne dorim. De aceea, cât încă suntem în școală, trebuie să învățăm, pentru ca apoi să fim mândri.
Cărțile ne înalță!” (Izabela Mustață)
Poveste trimisă de Izabela Mustață, clasa a VI-a, de la Școala Gimnazială Voetin, comuna Sihlea, pe adresa concursului de scriere creativă “Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, organizat de Asociația “Eu, tu și ei”
