“N-am văzut o carte atât de frumoasă decât în limba rusă!” așa ne-a spus o învățătoare de la școala dintr-un sat din Republica Moldova pe care echipa c@rte sate a vizitat-o săptămâna trecută, unde a fost cu daruri de carte. Reprezentanții Asociației “Eu, tu și ei” s-au alăturat cu bucurie și drag de carte unei misiuni culturale organizate de către Filiala Vrancea a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria“ în Republica Moldova, destinația noastră finală fiind satul Cocieri, raionul Dubăsari. În urmă cu aproape 30 de ani, în acest sat a izbucnit conflictul armat de la Nistru transformat astăzi într-un conflict politic între Republica Moldova și autoproclamata „Republica Moldovenească Nistreană” cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor pe malul stâng al râului Nistru și orașului Tighina, aflat pe malul drept al aceluiași râu. Am dus cu noi nu doar semnul prieteniei și înțelegerii fraților de peste Prut și Nistru ci și câteva sute de cărți în limba română, materiale pentru copii dar și semne de carte confecționate cu drag de de voluntarii liceeni c@rte în sate. Cocieri este un sat înconjurat de zona separatistă aflată sub controlul Tiraspolului. În timpul războiului din Transnistria din 1992, locuitorii au luptat cu mâinile goale împotriva regimului separatist de la Tiraspol care voia să impună cu forța controlul rusesc în zonă. Unitatea militară a Armatei a 14-a (fostă sovietică) a fost respinsă de sătenii înfuriați care doreau să trăiască sub controlul de autorităților legale ale Republicii Moldova și să vorbească limba română, așa cum au învățat de la strămoși. Peste 60 de oameni au murit atunci pentru acest vis românesc tricolor. Ca urmare, Cocierii sunt centrul administrativ al părții legitimiste din raionul Dubăsari, în timp ce orașul Dubăsari este capitala părții separatiste raionul Dubăsari. “Lumea s-a răsculat văzând că nu se fac lucruri bune în raionul Dubăsari după destrămarea Uniunii Sovietice, când activiștii de partea rușilor au vrut să pună mâna cu forța pe noi. Totul a început după ce s-au împușcat trei tineri, un moldovan, un rus și un ucrainean. Dar noi nu ne-am predat, am luptat și încă luptăm. Aici suntem înconjurați de Nistru și de separatiști”, ne-a spus una dintre gazdele noastre, fost polițist la Comisariatul de poliție din Dubăsari în anii conflictului.
Pe urmele eroinei care a murit pentru tricolor
Delegația noastră a fost primită cu bucurie în Liceul Teoretic „Vlad Ioviță” din Cocieri, satul transnistrian care i-a dat pe prozatorul și regizorul Ioviță Vlad. Aici a avut loc premierea profesorilor și elevilor care au trimis comunicări științifice la simpozionul de comunicări istorice ”Bordești – Brâncoveanu”, inițiat și coordonat de către profesorul de istorie Ionuț Bercaru, prezent la activitate. Au fost premiați cu diplome de excelență doi elevi membri ai Cultului Eroilor pe nume Cristian Sitnic și Olga Casianov pentru materialul despre Maria Isaicul Gherasim. Profesoarele de limba română Tatiana Roșca și Olga Sitnic Gatcan au primit de asemenea diplome pentru contribuția adusă în cadrul ediției 2021 a simpozionului. Toți cei premiați sunt membri ai Cercului “Cultul Eroilor”, inițiat de președintele filialei Vrancea a Asociației Cultul Eroilor din România, desigur cu acceptul și cooperarea conducerii liceului, ce și-a propus să onoreze memoria celor 64 de oameni și Cocieri care și-au pierdut viața în timpul conflicului transnistrean, dar nu numai. Silvia Vrînceanu Nichita a făcut o prezentare a proiectului cultural și de literație c@rte în sate și le-a vorbit elevilor despre importanța cititului și a voluntariatului cultural. Am pășit cu emoție și respect în muzeul amenajat în incinta liceului, consacrat conflictului armat din 1992. Acolo am aflat povestea tristă a unei adevărate eroine, profesoara de istorie care a fost jertfa acestui conflict: Maria Gherasim Isaicul. Învățătoarea din satul Cocieri, care pleca și se întorcea de la școală purtând cu ea tricolorul, a fost ucisă, într-o noapte de decembrie 1990, și aruncată într-o fântână adâncă de 45 de metri din apropierea casei. “Așa s-a stins zbuciumul sufletesc al doamnei Maria la 19 decembrie 1991. Dar exemplul ei nu i-a lăsat indiferenți pe consăteni”, ne-a spus profesoara Olga Sitnic Gatcan.
Peste numai câteva luni, pe 2 martie 1992, gardiștii aveau să intre în Cocieri cu blindatele, deschizând foc fără avertisment asupra sătenilor. Forțele separatiste au împușcat doi țărani și o mamă care mergea cu copilul de mână. Sătenii nu au ezitat să ia armele în mâini și să ducă mai departe visul învățătoarei și să lupte pentru o Moldovă independentă și mândră de istoria ei. Copiii de astăzi ai satului au pictat chipurile eroilor pe pancarte cu care defilează la comemorarea eroilor care sunt expuse în liceu. Sunt poveștile unor oameni ca și noi care s-au jertfit pentru a rămâne de partea bună a istoriei. Pentru urmașii acestora am oferit și noi ceea ce am avut mai de preț, cărți în limba română.
Povestea c@rte în sate spusă peste Nistru
Delegația la care a luat parte și Silvia Vrînceanu Nichita, coordonatoarea programului c@rte în sate, a fost condusă de cpt. cdor. (r) Iulian Bașturea – președinte al A.N.C.E.R.M filiala Vrancea și profesorul de istorie Ionuț Bercaru, inițiatorul simpozionului de comunicări istorice ”Bordești – Brâncoveanu” care are loc în biserica monument istoric din comuna Bordești. Aceștia au dus la Cocieri cărți și alte daruri de suflet. Delegația a mai avut întâlniri la Muzeul Militar Național din Chișinău și la Primăria comunei Peresecina din raionul Orhei, unde s-au plănuit acțiuni comune viitoare de promovare a culturii. De altfel, comunitatea din Cocieri a fost parte a proiectului educativ internațional „Oameni, locuri, monumente”, derulat de Asociația Națională ”Cultul Eroilor” Regina Maria – Filiala Vrancea, derulat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, ocazie cu care a vizitat județul nostru vara trecută și a aflat despre acțiunile “c@rte în sate. Valiza cu povești”, proiect de promovare a cititului în rândul copiilor cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Cărțile prieteniei
Cu toate că oficial a fost închis, conflictul din Transnistria mocnește și astăzi. La traversarea peste Nistru, cu podul plutitor de la Molovata, am trecut cu inima strânsă de punctele de control gestionate de inclusiv de militari înarmați ai forțelor separatiste. Ne-a fost teamă de reacția militarilor atunci când am spus că avem mașina plină cu cărți, însă nu am avut niciun fel de probleme cu trecerea peste controlul de securitate. Zona păstrează cazematele războiului și este patrulată de militari înarmați. Se știe că învățământul în limba română este o provocare în zona transnistreană, tocmai de aceea misiunea noastră s-a concentrat pe oferirea de cărți. În vara anului 2004, autoritățile transnistrene au închis cu forța cele șase școli din stânga Nistrului în care se folosea limba română scrisă cu alfabet latin, o măsură care a afectat cei 3.400 de elevi. Mai mulți profesori și părinți, care s-au opus închiderii, au fost arestați. Școlile au fost în cele din urmă redeschise, dar au primit statutul de „instituții educaționale non-guvernamentale”. Cu gândul la românii din Transnistria care iubesc să scrie, să citească și să gândească în limba română, dar și la cei 12 milioane de români din afara României ce nu au acces la limba maternă, am strâns cărți oferite cu drag de prietenii c@rte în sate, respectiv Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor (ARCCA), librăria Asteroidul B612 din București precum și alți prieteni ai proiectului nostru. Avem în plan să revenim în Republica Moldova cu valiza plină cu cărți, mai cu seamă că Asociația “Eu, tu și ei” a încheiat un acord de cooperare pentru anul 2022 cu Asociația Obștească “La Via” din Chișinău pentru un proiect de promovare a culturii române scrise. Două voluntare din Chișinău, Anastasia Paraschiv și Corina Leahu, au participat vara trecută la acțiunile caravanei de lectură c@rte în sate în satele din munții Vrancei pentru a se familiariza cu activitățile derulate de voluntarii povestași. (Silvia Vrînceanu Nichita)
