S-a lansat revista “Povești din țara mea”

Mi-a revenit de BunaVestire onoarea de a spune PoVești, de a introduce publicului vrâncean revista “Povești din țara mea”, publicație editată de Editura Diaspora și care abia a văzut lumina tiparului. Printr-o fericită coincidență lansarea a avut loc la librăria Alexandria din Focșani, care a decis să părăsească mall-ul de pe șoseaua de pe centură într-o încercare de reînviorare, reînsuflețire culturală a centrului orașului Unirii. Știti, desigur, că Focșaniul a ajuns la nefericita “performanță” de a fi orașul cu o singură librarie, așa că rebrenduirea cunoscutei librării în centru nu poate decât să ne bucure. Și, orice s-ar spune, cartea rămâne, deocamdată, cel mai la îndemână mijloc de educare a individului. Acelasi lucru l-aș spune și despre rolul asumat de revista “Povești din țara mea”. În contextul tabloidizării mass-media de azi, a manipulărilor grosolane, a nonștirilor și a fake-news-urilor care au inundat rețelele de socializare, e îmbucurător că inițiativa de creare a unei reviste clasice la Focșani, unul dintre cele mai văduvite orașe din țară, își asumă dintru început rolul de a ne spune povești reale din România reală.

Am citit primul număr iar proiectul editorial pare promițător: conditii grafice bune, subiecte consistente, texte calibrate, o echipă inimoasă, în creștere, și – poate cel mai important în condițiile dificile de azi -, oameni dispuși să o susțină financiar.

Așa cum ziarul Emigrantul.it – editat tot de Cristi Merchea și echipa lui, este o punte de legătură între România și Italia, între vrâncenii de aici și cei plecați, așa mi-aș dori să fie și noua revistă, o punte între new-media și presa clasică, serioasă, de la noi, un loc care să ne ajute să scăpăm de stereotipiile jurnalistice, de derizoriile lupte politice, ideologice sau mai știu eu de care tot ne lovim în zona Internetului. Un loc al cuvântului scris cu temei, pe fapte din lumea reală, care să reînvie POVESTEA, cea mereu vie și pilduitoare, cea spusă la gura sobei și care trebuie transmisă mai departe. Pentru că oamenii nu pot trăi în afara cuvântului, se nasc cu nevoia de a de asculta – de ce nu și a visa -, de a spune povești, pentru ca astfel să trăiească mai frumos, mai cu folos. Iar pentru ca poveștile să aibă succes este nevoie de un spațiu atractiv, divers și deschis înspre cititor.

Editorul Cristi Merchea, până acum un sol al veștilor  – nu întotodeauna bune – dinspre Italia, promite să ne scrie cât mai multe despre acea Românie mai puțin prezentă pe ecranele TV sau în paginile presei mainstream. El însuși emigrant pentru 25 de ani, pasionat de călătorii, de fotografie, de căutarea frumosului și autenticului, Cristi Merchea- care o are alături pe soția lui Nicoleta Merchea – șterge de praf obiecte din Vrancea arhaică, fotografiază locuri expresive, oameni interesanți de pe aici și de aiurea. Le urăm succes în noul demers editorial, deloc ușor, și recomandăm tuturor celor care au ceva de spus să nu ezite să le scrie și să scrie povești din România noastră, povești despre românism, vești și povești din comunitatea lor, pentru că revista promite să fie un loc care să ne aducă împreună într-o Românie pozitivă, frumoasă, capabilă de schimbare în bine, numai bună de ambalat frumos și trimis la … export. O Românie poveste ! O Românie de povestit întregii lumi!  (Silvia Vrînceanu)