Domnule redactor!
Atunci cînd viața iluziilor mă făcea a vă trimite câte o poezioară în care cântam ciripitul unei păsăruici, murmurul pârâiașului, suflarea zefirului, frumusețea unei floricele, sau îmi imprimam efectul unui sentiment flușturatic, abia atunci reușeam să-mi descriu sincer viociunea sau apusul vieții mele: astăzi, încă departe de a mai putea admira aceea ce nu simt, impresiile nu vin asupra-mi decât a descrie o zi sărbatorească, ziua onomastică a Preaînălțatului nostru Domn.
Aș începe cu surâzătoarea auroră a unei zile scânteitoare cu un soare senin, însă mi-i teamă că nu crede cineva ca vreau a face vreo poezie, prin urmare a adăoga ceva ce n-a fost; de aceea voi începe cu anunțul principal, adică cu semnalul solemnității acestei zile ce se dădu de la altar, de adorare și rugă a Domnului-Zeu, mulțumindu-I si binecuvantandu-L de îngrijirea sa asupra poporului Moldo-român, căruia în curgerea-i de cinci secole îi dăruie azi libertatea de a demonstra și de a arăta respectul pentru domnitorii ce-i fură părinți, iar nu prinți.
În 25 ale lunii aceasta fiind serbarea bisericească și națională a numelui Preaînălțatului Domn, poporul Focșanilor, adică funcționari, boieri, negustori și mulți din clasa muncitoare, au ascultat sfânta liturghie de Te Deum în biserica Domnească. Poporul se-ndesise încă mai tare la vuietul detonărilor (de arme) descărcate la cântarea bisericească de Mulți ani. După săvârșirea ceremoniei religioase mulțimea se duse la palatul dlui Administrator Ștefanaki Stamatin, unde urmau felicitații pentru Preaînălțatul Domn, care au fost cu atât mai sincere cu cât se făceau unui bărbat pe care providența îl alesese a fi capul Moldo-Românilor în aceste timpuri de durere, spre a ușura cu îndurarea sa suferințele tuturor claselor apăsate din felurite împrejurări nedescrise.
Întrunirea și felicitațiile fură cordiale pentru că ele aveau impuls un ce mai presus de om, adică un sentiment de recunoștință, care, oricât de întunecată să fie voința, tot nu poate să nu fie exprimată atunci când vine în contact cu faptele concrete, reale.
Zgomotul de bucurie, respectul de recunoștință, misterul zilei, impresiile de naționalitate comună deveniră cu atât mai încântătoare cu cât ele se dezvoltau în melodia ariilor naționale, căci dl Administrator, vrednic de a simți religiozitatea sentimentului poporului Moldo-român, adusese pentru serbarea zilei banda militară de la Buzău, și acest spirit al împrejurărilor fericit potrivite de dl Administrator înrâuri atât de frumos în frații Româno-Valahi, care, având în frunte pe ocârmuitorul de Slam-Râmnic (Râmnicu-Sărat), dl Alecu Borănescu, se devotară acestei zile plină de evenimente întocmai ca și noi Moldo-Românii.
E frumoasă ziua în care rudele serbează un minut de încântare, dară e cu atâta e mai pompoasă, mai mareață și mai transportatoare acea zi în care Valahii și Moldovenii sunt un suflet politic-național ce altfel niciodată n-au încetat a fi. Serbarea nu se termină aici. Seara tot orașul a fost iluminat, și nobilimea, cot la cot cu neguțători loculuii, petrec la un bal cu etichetă dat tot de dl Administrator în casele dlui Aga Costache Dăscălescu. Calea, ograda și palatul erau transformate într-o gradină cu alee de brazi, luminați cu felinare colorate. Totul se înfațișa ca o serbare națională, ca o bucurie română; nimeni și nimic nu se îngrijise a da fiorul de adevarată splendoare acestei zile, al cărei mister l-au simțit numai sufletele admiratoare de virtuți ce se naște în astfel de momente de bucurie, de zile de serbări, în ani de speranțe într-un viitor aducător de prosperitate.
E de prisos a mai descrie toaletele eclatante ale damelor și a demoazelelor care, inspirate de junețe si instruite în etichetă, se înfățișau ca niște frumoase nimfe pe care zeitatea le destina a le desăvârși spre buna creare de impulsie și speranță în lumea aceasta.
Balul ținu până la trei după doasprezece, când toți satisfăcuți că au putut contribui prin sentimente si devotament la onorul serbării naționale a numelui Preaînălțatului nostru Domn Grigore Alexandru Ghica se împrăștiaseră rostind expresii de mulțumire dlui Administrator care a fost demn de încrederea publică, și așa de frumos a organizat petrecerea zilei de 25 ianuarie.
Gh.Rozali-(corespondent)
Cu mulțumiri pentru dl profesor Liviu Roman din Păunești pentru indicarea textului și dlui Mircea Cebotari pentru traducere.
