Falanga liberală: Nini, Neață și Secară

Bezele, gratulații, clipiri din ochi complice și suave, galanterii colocviale, reconsiderări colegiale, efuziuni doctrinare. Calde îmbrățișări, glumițe cu haz, ocheade galeșe, inocență juvenilă, planuri grandioase de viitor. Formal, mai trebuie ca alegătorii să le dea binecuvântarea. Adică votul la viitoarele alegeri locale. Doar ei sînt partidul lui Johannis și guvernarea li se cuvine de drept. Reîntoarcerea acasă a fiului risipitor, Florin Secară, la sânul partidului care l-a adoptat, PDL, a prilejuit această atmosferă caldă, afabilă, de împăcare, în marele partid liberal PNL.
”Revenirea deputatului Secară nu înseamnă traseism ci act de reparație morală” a fost mottoul sub care s-a desfășurat întâlnirea liderilor liberali cu presa. Ne-au îndepărtat astfel orice grijă a noastră care ar fi putut plana asupra tăriei de caracter a bravului ostaș politic, Secară. Ne-au alungat orice gânduri suspicioase, pesimiste, privind forța morală a noii echipe de preformeri liberali. Ne-au risipit norii de neîncredere în privința solidarității, profesionalismului și a coeziunii liderilor județeni.
Intensele trăiri politice ale dlui Secară, abisurile periplului existențial au atins cote neobișnuite chiar și pentru mai tolerantul, mai apaticul public vrâncean. Loialitățile și fidelitățile acestuia au fost degrabă schimbătoare ca și vremurile. După ce s-a agățat drăgăstos de piciorul sexi-PMP al dnei Elena Udrea jurându-i credință de-a pururi ca orice iubit căzut în mrejele-i iubirii înflăcărate, veșnice, Florin Secară și-a trădat într-un final pornirile zburdalnice ale inimei și s-a ascuns de focul ei năvalnic direct în popota UNPR-istă. Firea-i dârză de ostaș și-a reclamat vocația camaraderiei, glasul conștiinței și și-a găsit reazăm în brațul milităros, hotărât, al „mareșalului” Gabriel Oprea, comandantul suprem al interesului național și al progresului cu orice preț. Nici aici nu a făcut prea mulți purici și, ca militar iute de picior ce e, a făcut stânga împrejur și revenit acolo unde a datoria de soldat îl chema. La PDL. Și așa s-a făcut că am fost anunțați pe un ton în care se ghicea fala victoriei, că dl Secară în persoană a participat la ședința istorică a birourilor reunite ale partidului din fiecare joi seară. Istorie vie scrisă sub ochii noștri, o dată în viață ai șansa să te intersectezi cu vârtejul faptelor epocale… Din păcate domnia sa nu a putut participa și la conferința de presă ordinară de după a PNL, pentru că omul s-a retras, strategic (?), în mijlocul familiei, dar am fost asigurați că prin înaltu-i gând și spirit e prezent printre noi. Mai mult s-a lansat un apel emoționant și la exul pnl-ist Țigăeru de a nu mai continua să își înșele în văzul tuturor purele sentimente liberale și să facă bine să dea curs chemării curat-liberale a inimii, să se întoarcă înapoi, în locul în care este încă creditat ca un urmaș vrednic al lui Brătianu.
Și totuși amintirile ne chinuiesc, amintirile ne răscolesc, nu ne dau pace. Mai sunt cuvinte grele, poate aruncate la mânie, mai sunt vorbe tari, poate spuse la furie, ale dlui Secară, care încă fumegă în cotidianul local, pe care lumea le-a luat în serios și nu poate crede că nu mai sunt adevărate…
”Nini Săpunaru e depășit de situație și incapabil să restabilească ordinea în această odioasă coaliție numită USL Vrancea, coaliție nascută contra naturii, doar din interesele meschine ale unor frustați și nesătui de bani publici și putere”.
Despre colegii săi mai vechi sau mai noi, în frunte cu camaradul Costică Neață are doar cuvinte de laudă…
”Cred că dl Neață i-ar fi mai bine să ia poziţie faţă de Oprişan, numele pe care nu l-a rostit niciodată în vreo conferinţă de presă. Poate de frică. Îl invit să treacă la Oprişan”.
Sau
“Acest personaj reeditează ședințele PCR-ului în care a fost educat și care îi sunt atât de dragi”
Sau
”Termenul “băbăciune” îi desemnează pe acei oameni (echipa Neață) care și-au pierdut demnitatea în fața USL, descrie starea de spirit a PDL-iștilor vrânceni care au capitulat de mult timp în fața lui Marian Oprișan”.
Despre principiile călăuzitoare în viața politică a acestui demn reprezentant al vrâncenilor dar și al liberalismului autohton mioritic, doar onoare și respect….
”Politica PMP este despre respectarea drepturilor – a drepturilor celor mulţi, cei care nu petrec la restaurante alături de Victor Ponta, cei care nu sunt trecuţi pe statele de plată ale lui Marian Oprişan sau Nini Săpunaru. Pentru mine este o onoare să rămân pe aceeaşi parte a baricadei cu Traian Băsescu.”

“M-am alăturat celor 50 de parlamentari UNPR după ce am evaluat cu atenţie ultimele evoluţii politice şi echipa de partid căreia m-am alăturat. Este un partid în care am găsit mai multe personalităţi care au avut cariere profesionale ca a mea, adică foşti ofiţeri, cu care împărtăşesc un sistem comun de valori. Alegerea pe care am făcut-o îmi permite să reprezint cu onoare şi eficienţă interesele cetăţenilor care m-au trimis în Parlament şi pe cele naţionale”,

“Dl. Blaga sustine ca nu îi este rușine că a fost FSN-ist și că în acele vremuri a luptat cu Ion Iliescu. Vreau să vă întreb, domnule Blaga, cum ați luptat cu Ion Iliescu și, în același timp, ați fost șef de vamă la Bihor în perioada de teroare roșie PDSR-istă 1993-1996 ? De aceea alegerea lui Vasile Blaga este toxică pentru partid ”.

“O susţin pe Elena Udrea pentru funcția de președinte al PDL fiindcă cred că ea poate relansa PDL, partidul care susține inițiativa privată, care este în stare să creeze locuri de muncă și să aducă bunăstare în viețile românilor. O să o votez pe Elena Udrea pentru funcția de președinte PDL fiindcă este o luptătoare și este un om cu coloană vertebrală, o persoană de caracter”.
În continuare discursul liberal este paralel cu realitatea, nu are nimic în comun cu agenda publică județeană. Singurele frământări ale membrilor PNL la astă oră sunt cele legate de scaunele pe care să șadă la partid, să nu se piardă startul alegerilor de la anul în care vor mai încerca o dată să tragă pe sfoară electoratul cu lupta lor imaginară contra hidrei PSD. Din votul de-acum câteva luni liberalii nu au dorit să tragă nici o învățătură. Le-ar fi prisosit căci ținta lor e să acceadă la putere, parazitar, pe mîna lui Johannis. În rest își văd liniștiți de treburile lor și de alianța cu PSD pe toate planurile. Din gură se mai fac că îl mai critică pe Ponta cu atenta grijă ca nu cumva să deranjeze vreun distins dos de fruntaș psd-ist local. Când se ceartă între ei se acuză de trădare, de pact cu dușmanul, de adulter, dar atunci când prind ocazia se reped cu voluptate în baronalele așternuturi moi, de unde nu se mai dau duși. Diferența dintre Oprișan și cei trei crai e că în timp ce domnii de la PNL fac doar zarvă, tărăboi, și stau cu mîna întinsă să capete vreun favor, Oprișan e singurul în măsură să stabilească cui, cît și cînd să le dea cîte ceva.
Așa că dacă, din curiozitate, de pe oala cu ciorbă liberală dai să ridici capacul, o să vezi fierbând la foc mic, în sos propriu, broasca, știuca și cu racul.