“Copilăria la sat”, asa se intituleaza scrisoarea primita din satul poetului Nicolae Labis pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”
Veșnicia s-a născut la sat…și copilăria mea, la fel!
“Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici, orice gând e mai încet
Și inima-ți zvâcnește mai rar,
Ca și cum nu ți-ar bate în piept,
Ci adânc în pământ undeva!“
lucian blaga
Cititul este una dintre cele mai bune lucruri în viață, pe lângă faptul că este folositor și că ne dezvoltă, ne reprezintă pe noi ca oameni, iar dacă citești ceva trebuie să o faci de dragul de a citi, nu doar pentru că îți spune cineva. Noi ca și copii trebuie să citim mult, pentru că cititul nu e urât, ba din contra, e foarte relaxant mai ales când ești undeva la țară, aer curat și pe iarbă verde unde nu te deranjează nimeni și nimic.
Fiind născută la sat, în Mălini, satul natal al poetului Nicolae Labiș pot să afirm că este locul în care copilăria încă se trăiește din plin.
Prima zi de vacanță mă găsea la bunici. Sandalele, șlapii zburau undeva departe, iar picioarele ardeau de nerăbdare să sărute colbul din fața casei urmat apoi de cățăratul prin copaci. În depărtare munții Stînișoarei ne zâmbesc și totodată ne îndeamnă la plimările prin pădurile răcoroase de brad. Ochii ne străluceau văzându-ne atât de fericiți. Asta însemnă copilarie pentru noi… să fii liber, să fii cât mai aproape de natura. Culesul de bureți era preferatul nostru. Fiind zonă de pădure: hribii, iuțarii, opinticile, creasta cocoșului, vinețelele erau un deliciu în arta culinară. De asemenea, fructele de pădure: zmeura, murele, fragii era desertul preferat al nostru.
La bunici nu aveam jucarii, dar ne faceam singuri. Aveam matasea de la porumb sau câteva capete de ațe din care, cu ajutorul bunicii, ne faceam niște păpuși: mame, tați, copii.
Seninul cerului, albastrul de Voroneț și verdele ierbii te îndruma și la lectură care nu lipsea din orarul de vacanță.
Lectura în general ajută la educația noastră, responsabilitatea noastră și trebuie să ne folosim de ea pentru a da un exemplu bun generațiilor care vor urma. Iar privind lectura din anii ’90, copilăria la țară pe atunci era nemaipomenită, cartea se învăța pe bune și cu silință.
Copii erau bucuroși atunci când mergeau la școală, iar părinții nu stăteau cu ei atunci când venea vorba de teme sau tot ce era legat de școală, așa că trebuiau să se ocupe singuri de tot.
Concluzia este că trebuie să citim cât mai mult, deoarece lectura ne face doar bine.
Scrisoare primită pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, care și-a propus să-i valorizeze pe elevii vrânceni cu aptitudini literare și artistice. Eliza-Andreea Plăcintă , elevă in clasa a VII-a la Școala Gimnazială ,,Nicolae Labiș” Mălini, este pasionată de citit, sport, drumetii si fotografie. Eliza s-a inscris in concurs datorită bibliotecarei din comuniate,Sava Alina. Concursul de scriere creativă pentru copiii din sate este organizat de Asociația Eu, tu și ei în cadrul proiectului c@rte în sate. Valiza cu povești, co-finanțat de AFCN.
