- Hagiul era un priceput în ale afacerilor și avea un nepotul pașoptist
În Monitorul Oficial al Moldovei din octombrie 1861, printre multe texte scrise, toate în chirilica de tranziție și cu specificul lingvistic al epocii, un testament întocmit pe 10 mai 1860 se remarcă prin lumina care reușește să o arunce în lumea Focșaniului Munteni din anii Unirii. După o viață împreună, o familie de hagii destoinici și fără copii se hotărăște să-și facă ordine în privința sorții bunurilor pământești. Aflăm cu această ocazie din tainele unui timp al orașului atât de puțin arătat nouă, concetățenilor ce i-am urmat.
Testamentul Hagiului Dima (fragment)
De vreme ce fiecărui om îi este știut că viața se hotărăște cu moarte, iar întâmplarea viitoare este nevăzută și însuși îngerilor necunoscută, pentru noi subiscăliții Hagi Dima, Ștefan și Maria, soția d-sale Hagi Dima (născută Grigore Biniș), aducându-ne aminte de acest adevăr și aflându-ne întru toată întregimea minții am socotit să regularisim și să hotărâm cele cuvenite pentru clironomia (moștenirea) averii noastre după moarte, deci în privire că noi nu am avut și nu avem copii legiuiți sau înfiați, precum nici din linia suitoare părinți sau buni în viață (cărora suntem datori a le lăsa partea cuvenită după legi), eu, Hagi Dima, am 6 frați și anume Ioan, Neagu, Mitu, Coman, Iordache și Nastasia, iar eu, Hagiica Maria, am o vară primară, și anume Mărioara, soția lui Vasile Cafegiul, și de vreme ce noi am reușit cu toată dragostea și mulțumirea să ajungem până la vârsta de bătrânețe în care ne aflăm, încât prin urmare nu cugetăm ca după trecerea din viață a unuia dintre noi celălalt să trăiască în a doua căsătorie ca să dobândească copii legiuiți … să se urmeze precum mai jos se arată:
1) Oricare dintre noi se va săvârși înainte, celălalt ce va rămâne în viață se cunoaște deplin stăpân pe toată averea arătată mai sus fără de nicio supărare din partea rudelor noastre
2) Acela dintre noi care rămâne pe urmă în viață se cunoaște stăpân pe avere numai pe cât va fi în viață, sub îndatorire ca să-l înmormânteze pe cel trecut din viață și să îi facă grijile cuvenite
3) Averea nemișcătoare nu este slobodă niciunuia dintre noi care va rămâne în viață ca să o înstrăineze, în de veci vânzare sau ca să o supuie către osebite sarcini, că să se folosească numai de venitul ei
4) După trecerea noastră din viață averea nemișcătoare se va împărți așa:
Dugheana cea de la vale care este între binalele lui Buhor Elias și Marcu Orenstein o va lua întreagă singur nepotul nostru Costache Zamfirescu ce are de soție pe Marghioala, fiica fratelui meu Iordache Hagi Dima, sub îndatorirea să deie și celorlalte două fiice ale lui Iordache, anume Nastasia, soția lui Ștefan Rainu, și Catrina, soția lui Dincă Urișescu, fiecăreia câte 1.000 lei; dugheana a doua, cea de la deal, care este între binalele lui Ștefan Rainu și Neculai Manolescu, o va lua întreagă cu jumătate de loc, partea dinspre apus, numai nepotul meu, Neculai Manolache, ginerele fratelui meu Iordache; jumătate din locul dughenii, partea de răsărit o dăruiesc nepotului meu, Neculai Manolescu…
Semnătura: prin punerea degetelor
Au mai iscălit la Tribunal fiind de față ca martori invitați de autorii testării Eni Belea, Hagi Ioan Calciu, Ioan Gheorghiu, clucer Ilie Teodor
Mai sunt menționate în testament niște legate particulare de mai mică importanță valorică, în bani sau privind o vie din podgoria Dragosloveni cumpărate de la Costache Zamfirescu ori un „loc de veci” al Mariei Hagi Dima situat chiar lângă hanul lui Hagi Iordache Goleșteanu. Cele două dughene aflate “sub plată de bezman” sunt poziționate “cu fețile către Mănăstirea Mera, iar dosul către biserica Sf. Dumitru”, mai precis pe Ulița Mare sau în imediata proximitate.
Cine sunt personajele care apar în această moștenire
De exemplu Buhor Elias, zaraf evreu, este autorul unui faliment răsunător în epocă. Documente de arhivă referitoare la faliment sunt materiale de presă care indică etapele procesului, corespondență există, ar mai fi trebuit și un pic de voință în a le scoate la iveală și a le descifra…
Marcu Orenstein, sionist avant la lettre, este un afacerist influent care, printre altele, a câștigat de mai multe ori licitația ținută de autoritățile locale prin care își asigura dreptul de a încasa taxele și impozitele ce reveneau producătorilor de „alcool”. Un afacerist ce lucra și se îmbogățea din afacerile cu statul, am putea spune noi, un dat al vremurilor de atunci. În timp ce evreii erau arătați mereu cu degetul, antisemitismul era în floare, banii se făceau tot cu ei sau … mai ales cu ei. Familia Orenstein era una de avangardă cu multiple preocupări în dezvoltarea vieții comunitare evreiești. Avea și terenuri în arendă, velnițe, produceau chiar și ulei de lampă. Apare și o referință, necunoscută, despre negustorul Ștefan Rainu, familie de seamă a locurilor noastre.
Nepotul ajuns primar
Negustor de manufactură cu prăvălie închiriată pe Strada Mare din partea Focșanilor Moldovei, Zamfir bogasierul își ia soția și cei trei copii mici și pornește pe drumul bejeniei în Transilvania în 1821. După ce grecii dăduseră foc întregului oraș în mai 1821 și omorâseră soldații turci campați la Mănăstirea “Sfântul Ioan”, răzbunarea otomană nu avea cum să nu vină, abuzivă și nediscriminatorie, iar el nu avea cum să nu fie vizat, căci era lucru știut că fusese apropiat de Eterie prin prisma relațiilor sale comerciale cu grecii.
Unul dintre fii lui Zamfir bogasierul, pitarul Constantin Zamfirescu (cca 1820 – 4 oct 1883), negustor patentar în Focșanii Munteniei, este un pașoptist veritabil. Când se întocmește lista cu cei bănuiți ca participanți la Revoluția de la 1848 în vederea represiunii, în dreptul său este trecut “neînsurat, fără stare, arendaș al moșiei Maluri a serdarului Costache Robescu; în timpul Revoluției a fost sub-ocârmuitor al plasei Marginea de Sus. Se vede fugit la Brăila.”
A fost consilier local și primar al orașului vecin, Râmnicul- Sărat, între 1865 și 1866. A avut 6 copii, parte dintre ei născându-se în casa familiei din Dragosloveni. Un băiat a ajuns de asemenea primar în Râmnicu Sărat, iar o fată, Elena, s-a măritat cu ofițerul Constantin Dudescu, strănepot direct al marelui logofăt ce l-ar fi întâlnit în 1812 pe împăratul francez, Napoleon Bonaparte. La partajul din 4 sept 1889 ce finaliza etapele unei succesiuni cu năbădăi, descoperim o avere uriașă: o casă în Brăila cu cârciumă și o anexă depozit, două prăvălii în Focșani situate pe Ulița Mare, un han în Focșani la intrare în bariera București, vie în Dragosloveni și Terchești, pădure la Boghești, Urecheasca, Lăstăriș ori la Măgura, moșia Fâlfaia. Casa sa există și astăzi în Dumbrăveni și așteaptă să fie descoperită și pusă în valoare de vreun cercetător pasionat.
(citatul a fost preluat din Direcția generală a Arhivelor Statului, Documente privind anul revoluționar 1848 în Țara Românească, 1962, pag. 103)
