În stilul plangăreţ ce-l caracterizează, văicărindu-se de atata muncă, dar luîndu-şi un ton afectat, al omului cu “părul alb”, care ştie ce are de făcut, Bacinschi ne anunţă că are nevoie de un city manager care să-l ajute în derularea marilor proiecte urbanistice ale Focşaniului. Ca şi cum nu i-ar fi îndeajuns cei doi viceprimari, care nici ei prea multă treabă n-au, Focşaniului city manager îi trebuia. Ca să facă ce? Dacă ne-am pus architect şef cu ce a ieşit oraşul mai caştigat? Viceprimarii la ce mai folosesc?
Ar părea că, apăsat de atatea griji, edilul şef îşi caută o mană dreaptă ce să urmărească mai bine cheltuirea judicioasă a banului public, să vegheze la efectuarea de lucrări de calitate, să iniţieze proiecte ce ar dezvolta oraşul şi ar crea locuri de muncă… În realitate se supune cuminte, ca întotdeauna, directivelor de partid. Acum, sarcina primită este, în ciuda austerităţii, de a pregăti pe mulţi bani publici pe viitorul candidat la primărie al PSD. De a-i crea imagine şi vizibilitate în stilul: ”Mircea fă-te că lucrezi”. De a impune în mentalul colectiv comportamentul, reflexul electoral atat de drag PSD-ului: “Lasă maică ce să mai vină altul! Că ăsta măcar e sătul. Şi îl şi ştim. E de-al nostru.” A jucat fără încetare scena bătranelului solidar în preocupări cu focşănenii, împărtăşindu-le necazurile şi nevoile, doar din gură, evident. A tăcut cand avea obligaţia să vorbească. Să denunţe abuzuri. A întors capul făcandu-se că nu vede corupţia din afacerile publice. Şi totuşi nimeni nu a avut curajul să spună “Ajunge. Regele e gol!”. Toate partidele şi l-au dorit candidat pe “nea Didi”, pentru că e băiat bun şi dă bine la electorat. Că, chipurile, el nu se mai înţelege cu Marean. Că nu îl mai suportă, că s-a săturat să stea sub papucul lui să îi facă toate golaniile. Cu această speranţă dar şi cu ochii umezi aţintiţi la firimiturile puterii, Opoziţia a fost complice ani de-a randul la toate coteriile locale, avand doar un rol decorativ în administrarea treburilor oraşului. Şi acest lucru se vede. Timpul a trecut şi “Nea Didi” a rămas soldat credincios. Fidel şi servil, a îndeplinit toate idiosincraziile baronale. Nu a mai vrut şefu’ echipă de fotbal de divizia B, căci avea regretul că nu a reuşit să o distrugă pană în ‘97? Nici o problemă! Ne facem că o susţinem, le băgăm pe gat gazon de 10 ori mai scump şi apoi o desfiinţăm. Presa de opoziţie? Un moft! N-avem nevoie! Să le ridicăm chioşcurile! S-o desfiinţăm! Gară istorică, asemenea oraşelor civilizate? Nu! Mai bine o măgăoaie scumpă, fără gust, care să ia ochii. Aşa că, jos cu ea! Sală de sport care pune în umbră faţada liceului istoric Unirea, clădire atat de reprezentativă pentru oraş? Da, ordinul se execută nu se discută! Benzinării în centru? Dacă-i ordin cu plăcere! Ridicarea maşinilor din faţa spitalului? Bani pentru partid? Mari asfaltări care nu-s decat veşnice peticiri de-o vară, pe bani mulţi? E o onoare să serveşti clientela partidului. Chioşcăreală? Cat cuprinde! Lipsa oricărui proiect urbanistic, dar şi reaua credinţă se observă în tratamentul caselor mai vechi, de patrimoniu, care au scăpat de furia demolării comuniste dar n-au scăpat de aranjamentele d-lui primar. Plimbaţi-vă pe străzile Bărnuţiu sau Duiliu Zamfirescu şi o să vedeţi despre ce e vorba. Uitaţi-vă pe Cuza Vodă, la Camera de Comerţ sau la casele din fostul Palat al Pionerilor şi închipuiţi-vă în locul lor o gară mai mică…Şi în cazul reabilitării blocurilor a rezultat o lipsă de viziune şi ţigănie de nedescris. Incompetenţa dovedită în cazul ENET este notorie. În ataţia ani nici o strategie, doar o vacă de muls pentru apropiaţi. Piaţa Unirii? 5 ani de şantier şi peste 8 milioane de euro tocaţi pentru un Kitsch cu piatră fasonată chinezească şi nişte chioşcuri din termopane, în dauna parcului central. Nimeni nu s-a sesizat, nimeni nu ştie nimic. Toţi se fac că nu observă. Căci provincia europeană Vrancea nu e, în fapt, decat o biată gubernie rusă în miniatură. Cu un singur conducător şi cu cateva guri lacome pe langă el. Restul e tăcere.
P.S. La ultima şedinţă de Consiliu Local o scenă din Caragiale: Un consilier “eminenche” se adreseaza primarului: -Nu-i aşa că şi grecii au remarcat cat de frumoasă e Piaţa Unirii? Da. Bine, bravos măi Oloeriule, răspunde Bacinschi în admiraţia mută a onoratului “aughitoriu”. Şi astfel Primarul a cuvantat în replică la unele obsevaţii dintr-un editorial despre Focşani publicat în Ziarul de Vrancea cu cateva zile mai devreme.
Articol publicat în Ziarul de Vrancea în data de 01.04.2013
