Aseara am participat din nou la marsul de protest impotriva adoptarii OUG-urilor privind gratierea si amnistia. Din ’90 incoace, ca de obicei, ne-am intalnit in Piata Universitatii, simbol al libertatii post-decembriste. In ’90, Ion Iliescu ne-a numit “golani”. Duminica trecuta, au spus ca protestul nostru este o “lovitura de stat”, “o mineriada” si am fost platiti, dar nu s-a spart niciun geam, nu s-a rupt niciun afis de pe strada, nu s-a batut nimeni!Aseara am fost mai multi ca duminica trecuta, o mana de oameni, in jur de 50.000. Si vom fi si mai multi de acum incolo. Au aflat deja ca suntem cu ochii pe ei si ii vedem. Nu ne mai pot opri! Ne-am saturat sa fim mintiti si ingenuncheati! Nu mai vrem ca cei alesi de doar 17% dintre romani sa se considere stapanii nostri! Tara este si a noastra, vrem sa ne crestem copiii intr-o societate in care hotia nu este legiferata!
Desi traseul marsului de aseara a fost mai lung, am parcurs fiecare metru de strada pentru mine, pentru copiii nostri, pentru cei care n-au fost, pentru cei care n-au putut sa fie langa noi, dar si-ar fi dorit asta. Frica dispare si forta pune stapanire pe sufletul tau. Mergi continuu pe jos si parcurgi kilometru dupa kilometru fara vreo unda de oboseala, aerul este rece, dar atat de curat. In jurul tau, auzi conversatii pasnice, oamenii isi impartasesc supararea, mahnirea, speranta. Sunt diferiti ca varsta si pregatire, dar uniti in cuget si-n simtiri! Protestul trait in strada este exact ca un spectacol, emotia te patrunde la fel ca muzica intr-o sala de concert, efectul este atat de diferit cand il privesti la televizor .
Azi este mai simplu ca ieri, avem resurse de comunicare rapida, retele de socializare, ne organizam mai usor. Impreuna putem schimba ceva! Oricate gogosi ne-ar indruga, stim ca nu mai putem fi dusi de nas!
Sa fie bine, dulce Romanie, asta ti-o doresc! (Paula Vlad – Corespondenta speciala din Bucuresti, pentru blogul de atitudine civica VranceaAltfel.ro)
