Pentru patru decenii, oamenii Focșaniului s-au bucurat de priceperea unui doctor bun, cu studii făcute la Viena, Dr. Marcus Klang (1863-1931). Acesta a venit în oraș din Bacău, în mai 1890, când s-a căsătorit cu Bellina Kohl, fiica lui Ester și Osias Kohl. Și Osias Kohl, și tatăl lui Marcus Klang, Moise Klang, erau arendași ca ocupație, dar mai aveau în vizor și negoțul de echipamente agricole. La căsătoria Bellinei Kohl cu doctorul evreu Marcus Klang dota va consta în suma de 46.000 lei, 36.000 în numerar și restul de 10.000 lei în trusou. Bellina Klang s-a născut la Nămoloasa în 1868 și a decedat la București în 1944. Cuplul s-a stabilit în casa socrilor din Focșani unde a fost deschis și cabinetul pentru consultații medicale. Casa aparținuse hagiului Ghiță Boiu și servise, între altele, și ca sediu de școală.
Doctor la Spitalul Județean pentru o vreme, nu a dat înapoi la provocările medicale ale vremii, fiind mereu în prim-plan. Și când am fost confruntați cu flagelul holerei, și când au venit nenorocirile aduse de Primul Război Mondial. Au avut nu mai puțin de 8 copii, toți având parte de o solidă educație, inclusiv muzicală (în 1915 când a avut loc la Focșani debutul viitorului mare pianist, Dorel Handmann, frații Alfred și Martin Klang s-au produs cu un solo de vioară și respectiv flaut), fiind buni interpreți la instrumente diferite și participând la multe festivități publice:
Adela, singura care nu e născută în Focșani, a făcut studii literare devenind jurnalistă. A emigrat după război în Israel. Rozalia, cea de-a doua fiică, s-a născut în 1891, s-a măritat în 1913 cu M. Siegler, care, după toate probabilitățile, a murit în timpul Primului Război Mondial. Recăsătorită mai târziu cu Arthur Hart, industriaș din Galați, mutați în București, au avut un copil, Alfred Hart, prim-violonist al Orchestrei Radio sau Operei Române, care mai apoi a emigrat în Italia unde a cântat la Scala, stabilindu-se apoi definitiv la New York.
Iosif, inginer civil cu studii la București și Berlin. A luat parte în armata națională la luptele Primului Război Mondial, el și încă doi frați. Cei doi fii, ingineri, au emigrat în Israel. Alfred, născut în 1895, a luptat pentru țară în WW1, apoi a trăit în Israel.
Martin, și el luptător în Primul Război, a urmat studii de medicină în Paris unde s-a căsătorit și a rămas ca cetățean francez. Leon, născut în 1899, a decedat la Chișinău în 1977. Chirurg dentist în Armata Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După decesul său, soția și cei doi copii au emigrat în Israel.
Jean, născut în 1901, a fost magistrat în Bazargic și în alte localități prin țară. Familia nu mai știe nimic altceva despre el după ce în 1941 a încercat să își obțină cetățenia română, pierdută în urma legilor antisemite ale timpului. Cererea adresată în acest sens curții superioare administrative i-a fost respinsă. Iulius, născut în 1903, avocat la București, căsătorit cu o fată de rabin din București, emigrați în 1961 în Israel.
Un alt medic evreu focșănean, membru al olegiului Regal al chirurgilor englezi
Moritz Schapira, un alt doctor evreu care s-a stabilit în Focșani începând cu anul 1864, a urmat medicina la Universitatea din Viena pe care a absolvit-o cu brio în 1860, doctor în medicină, chirurgie și obstetrică, și s-a specializat într-un curs de un an de zile în chirurgie la Londra, devenind membru al Colegiului Regal al chirurgilor englezi. Un an de zile lucrase și în Spitalul orășenesc din Dorohoi. În 1870 e confirmat doctor primar la Spitalul Focșani. În 1876 pleacă din Focșani căutând alternative. În 1886 este agresat de generalul Cantilli în gara Mărășești care-l lovește cu sabia peste față, tăindu-i o bucată din nas și obrazul drept. Cum Cantili este iubit în Focșani are loc o reacție antisemită și Moritz Schapira este nevoit să plece din nou din oraș.
