

Porecla i se trage de la faptul că mult timp a fost convins că în pântece are un cucoș care cântă, și, pe deasupra, că îi mai și auzea cu-cu-ri-gu-rile lui. Cu scopul de a-i scoate din cap nălucile, doctorii s-au prefăcut a-l crede și au simulat o operație chirurgicală de extracție ca la carte, și, când ce să vezi, după ce l-au trezit din anestezie, i-au arătat cocoșul “vinovat”. S-a vindecat.
Este considerat cel mai mare proprietar funciar din Moldova cu 80 000 fălci de pământ (1 falcă =14 323 m2). Este legat de Vrancea prin domeniul cu curte boierească de la Adjud care numără doar el cca 7 000 fălci. Este membru al unei familii mari și influente, “cu fumuri de domnie”, mereu dând târcoale scaunului domnesc. De-o închidere de spirit exemplară, e un “turbat separatist”, un bătrân conservator autentic.

-Elenco-
Un reacționar sadea.
Vasile Alecsandri chiar crede despre el că nu știe să citească. În mai multe rânduri este numit ministru de interne unde, evident, lucrează și cu Iordache Pruncu. Este ales împreună cu acesta în 1857 să reprezinte ținutul Putna în Divanul ad hoc ce urma să stabilească voința națiunii cu privire la marile teme ale propriului viitor. El dă unul dintre cele două voturi împotriva Unirii (din 83), ba depune fără drept și o întâmpinare, cu o atent elaborată tentă provocatoare, unde se regăsesc mai toate clișeele antiunioniste ale vremii: “Moldova, iubita sa patrie”; “încorporarea patriei” la Valahia; doar separaţia ar asigura “liniştea şi fericirea poporului moldovean” ; “acestă fuziune nu ar produce decât elemente de discordii, lupte, vrăjmășii, intervenții neprevăzute, amenințătoare și vătămătoare” etc.
Vom reda un pasaj din cartea Amintiri a lui Radu Rosetti, atât de expresiv și pentru ziua de ieri, și pentru ziua de azi, dar și pentru obsesiva-i încremenire în proiect…
“…erau cu trăsura și logofătul avea în mână ciubucul aprins. Când au ajuns în strada în care se afla localul unde mergeau, au dat de o interminabilă coadă de trăsuri, așteptând fiecare, sub ochiul unui sergent de oraș, rândul ei să treacă la scară. Așteptarea-i părându-i lungă, logofătul a spus fiastrului său:
-Da spune polițistului celuia că sunt eu, logofătul Alecu Balș, să ne lese să trecem înainte.
…a încercat să-l facă să înțeleagă că aici, în Paris, sergenții de oraș nu știu cine e el și că fiecare trebuie să-și aștepte rândul. Tocmai în mijlocul acestei explicații, trece o trăsură în care se afla un personagiu oficial, care avea un coupe file, și toată lumea se grăbește să-i facă loc.
-Vezi, zise atunci logofătul, vezi cum i se face loc dacă se știe cine este. Am să-i spun și eu- și cu ciubucul face semn sergentului de oraș să se apropie.
Polițistul nu s-a mișcat, dar s-a uitat la boier în chip puțin prietenos. Atunci logofătul, în ceea ce-și închipuia că este franțuzească, i-a strigat că el este logofătul Alecu Balș și vrea ca trăsura lui să treacă înainte, gesticulând totodată cu ciubucul în mână. Iar sergentul, cu glasul lui cel mai morocănos și mai cazon:
-Vrei să taci din plisc, burgheze! Sau preferi să faci o plimbare la post?( text în franceză)
Aerul și tonul sergentului de oraș supărând pe logofăt, el a zis lui…:
-Ce zice? Mi se pare că se obrăznicește! Spune-i să tacă și să ni deie drumul, că acuși îl pocnesc cu ciubucul-n cap!
Și logofătul schiță totodată gestul că ridică ciubucul, dar…cu mare greu l-a liniștit. Și, când au ajuns, în sfârșit, la scara la care trebuiau să se dea jos, n-a fost mai ușor să-l facă pe logofăt să lese în trăsură ciubucul aprins pe care voia numaidecât să-l ieie cu el.”
Dacă privești în cheie comică e un fel de coana Chirița la… Paris. Altfel e un boier prins între plăcile tectonice ale civilizației și istoriei, un exponent grosier al unei epoci revolute. La distanță de doar o generație, un urmaș direct al său,

Gheorghe Balș
Gheorghe Balș, ni se înfățișează deja ca personificare a unei alte lumi, a celei de sorginte occidentale. Academician din 1923, vicepreședinte al Academiei Române (1928-1931), inginer cu studii în Elveția și istoric de artă, simbolizează cu acuratețe noua elită a modernității. La nivel de elite România era integrată în Europa. Ca o recunoaștere a înaltului nivel de pregătire și profesionalism atins atât Colegiul tehnic din Adjud cât și o stradă din București îi poartă cu onor numele. Cele trei tomuri Bisericile lui Ştefan cel Mare, Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI-lea, Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea – publicate la Bucureşti în 1926, 1928 şi respectiv 1933 – constituie și astăzi “Biblia” în arta și arhitectura din Moldova secolelor 15-18.

Filarmonica Iași
P.S. Fiul lui Alecu Balș-Cucoșul-(1801-1864) și al Elenei Sturza Balș-Elenco-(1804-1854), tatăl lui Gheorghe Balș, senatorul și prefectul de Iași, Alexandru-Alecu Balș, a fost un prost administrator a uriașei averi a familiei, risipind o bună parte din ea. În 1880 a vândut casa din Iași, unde a concertat în 1847 marele compozitor și pianist Franz Liszt, astăzi ea adăpostind Filarmonica Moldova din Iași.

- Acest articol din seria „Unioniști vrânceni uitați” a fost publicat în cadrul proiectului „Focșaniul Unirii – civic walking tour” Vă invităm pe pe 24 ianuarie 2018, la ora 10.30, în fața statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe strada Cuza – Vodă din Focșani pentru a porni împreună pe jos prin Focșani pentru vedea ce amintiri ne-au rămas din acei ani frumoși ai Unirii. Turul ghidat împreună cu specialiștii noștri va dura aproximativ 2 ore și se va finaliza cu o dezbatere informală despre mijloacele cetateanului de a contribui la salvarea patrimoniului. Participarea este gratuită pe bază de înscriere AICI.