Într-o suită de materiale de presă vom merge pe urmele unui jurnalist focșănean interesant și de oarece anvergură națională. Numele lui este mai degrabă legat de boema bucureșteană și de satiră deși imaginea de sfârșit de secol 19 a Focșaniului i-o datorăm și lui într-o bună măsură fără ca să știm acest lucru. Provenind dintr-o familie de seamă unionistă locală avem datoria să îl facem cunoscut. Biografia- în paginile viitoarei cărți dedicate elitei focșănene unioniste și moștenirii ei.
Al. Codreanu
Unul din cei mai iubiți concetățeni ai noștri și unul dintre fruntașii negustori. E originar din Iași. De la vârsta de 13 ani a început a-și îngriji singur de cele trebuincioase traiului. Fiind de 12 ani a părăsit din lipsă de mijloace liceul Matei Basarab unde era coleg cu Gogu Robescu, Gh. Spălățelu și alți focșăneni.
A intrat atunci în tipografia lui Costache Rosetti și s-a devotat cu toată dragostea meseriei în care excelează, dovadă că e cel dintâi tipograf în orașul nostru. S-a stabilit la noi în 1874 și mult timp a condus imprimeria Cremnitzer. De la 83 e proprietarul celui mai bun, și firește, celui mai căutat atelier tipografic din Focșani. La 1889 a pus bazele unei librării care ar putea exista cu succes în București, și care e, repet nu de prisos cuvântul, cea dintâi în capitala județului Putna.
Afabil cu toată lumea, cinstit- în adevăratul înțeles al cuvântului- în toate daraverile sale, dând marfa cu prețuri care ridică pe un negustor din punctul de vedere moral, să nu ne mirăm că are cea mai solidă și mai numeroasă clientelă.
Și nu trebuie să ne mai mirăm iar că face un întins comerciu de librărie, nu numai cu tergurile învecinate, dar cu orașe mari ca Râmnicu- Sărat unde și-a stabilit o librărie, care, în câteva luni, le-a eclipsat pe toate cele de acolo, cu Tecuciul, cu Galații… A editat multe cărți didactice și literare.
Semne caracteristice.— Are unul și reu: îmi cere parale, pentru infamul motiv, că tipăresc gazeta la el. Asta-i îndrăzneală fin de siecle. PIK.
Comitetul de la „Hamel”
Motto
De la cinci și pân la șapte
De la Hamel nu-i mai scoți
– – – – – – – – – – – – –
Ghicește-i dacă poți.
Sunt cinci la număr, trei cu spangă la brâu, unul cu căciulă și altul cu joben. Pe la cinci se înființează, iar Duminica și sărbătorile, pe la trei, spre norocul lui Hamel.
Întră în odaia a doua, și rareori se așează la masa de la fereastră, când însă masa de la fereastră e … ocupată, întotdeauna se pun la masa de lângă sobă de unde se privește minunat spre… fereastră.
Trei sunt statornici la întâlnire- o dată intră pe ușă tustrei- ceilalți doi mai absentează câteodată, din pricină că comitetul nu și-a stabilit încă amenzile pentru cei cari nu vin la ședință. Altminterea unul din din cei doi care lipsesc câteodată –anume cel cu joben-doar să fie reținut de vreo afacere. Altfel e toată ziua la Hamel, numai nu doarme și nu mănâncă acolo.
A ajuns un fel de edec acolo și lui Pepi nu îi cam place treaba asta, acum de când s-a logodit cu frumoasa Treji. E veselă masa comitetului pentru că se discută de toate, numai politică nu. Doar de străinătate se vorbește, și atunci Austro-Ungaria formează obiectul discuției.
Vezi, dumneata, țara asta e și cea mai apropiată de a noastră, și deci de comitet, care e din națiune, cum ar zice Delavrancea. Toți sunt vorbăreți și Micado râde totdeauna cu multă poftă. Păcat că peste o lună și ceva comitetul va fi nevoit să-și întrerupă ședințele. PICK.
Alexandru Hamel este fiul doctorullui Gheorghe Hamel, cel de-al doilea medic al lui Al. I. Cuza, și al Amaliei Oravetz. Trăiește între 1839- 1917. La 32 ani, deja stabilit de câțiva ani buni la Focșani, se căsătorește cu Ida Scheele, 22 ani. Căsătorie între protestanți. Va fi cel mai renumit cofetar al nostru fiind considerat la timpul său chiar primul pe toată Moldova. Buni prieteni cu familia Ferhat Ștefan.
