Cum se fură din orice, pe față, la Focșani. O arată Curtea de Conturi

Recent, un control al Curții de Conturi la Primăria municipiului Focșani a relevat o sumedenie de nereguli. Aparent strigătoare la cer prin număr, prin cantitatea de bani sifonați și calitatea celor ce s-au implicat în meschinele malversațiuni. Circa 600 de dosare de acordare a ajutorului de căldură pentru nevoiași sunt declarate cel puțin suspecte deși o parte din beneficiari sunt chiar miliardari. De ce vă mirați? Principiul aplicat este: Nici un ban public nu se refuză. Se poate întrezări că acțiunea nu a fost coordonată de ineptul Bacinschi, ci mai degrabă miroase a găinărie regizată de funcționari din subordine, flămânzi după șpagă. Mai țineți minte megadosarul penal de la Electrica de la începutul anului? O întreagă rețea de afaceriști locali fura pur și simplu curent electric în complicitate cu angajați ai Electrica. Și? Dosarul zace și astăzi aruncat în vreun sertar al unui procuror cu indicii rezonabile de riscuri de intenții premeditate de îngropăciune a lui. Doar în Vrancea nu se fac dosare penale de corupție? Abia atunci s-ar încălca legea. Legea locului. Cine a mai auzit ceva de el deși vuia lumea de atâtea așa zis nume bune ale bussinesului de târg prinse cu curentul electric neplătit în gură?
Ce ne mai spune raportul de control? Că firmele tuturor mardeiașilor politici ai PSD s-au înfruptat din banii de la buget cu ocazia lucrărilor de deszăpezire? Că și-au pontat firmele personale fără număr dar și ore lumină lucrate de parcă am trăi în Alaska? Păi asta o știe toată lumea. Orice microcădere de zăpadă județeană, orice fulg de nea, a însemnat dintotdeauna un festin bugetar nesățios pentru autorități. Indignează faptul că se fură românește, pe față, ca-n codru? Că nu se mai ține cont de nimeni și nimic? Că nu mai e pic de rușine? Păi în acest caz cu sume de ordinul milioanelor de euro implicate, interesant e de aflat marile firme cât au luat pe lucrări de cele mai multe ori pe hârtie, cu contracte încheiate ulterior și antedatate etc. Aici ar fi fost bine dacă Parchetul sau Meliția ar fi făcut lumină. Dar dacă la noi la giudeț n-avem așa ceva…
Sau ștatele de plată cu piloșii de la Consiliul Județean care chipurile au lucrat ore astrale peste program în echipele de lucru pentru situații de urgență ale CJ care să „coordoneze” activitatea în teren a firmelor deszăpezitoare? Numai sora dlui ministru Tălvăr a luat peste 200 de milioane lei, de exemplu, pentru timpul petrecut la „dispecerat”. Și aștia-s bani de coafor pentru onor domnia sa funcționară. Situația e asemănătoare cu cea de la infracțiunile prescrise de fals și uz de fals din dosarul „Căprioara” a lui Oprișan când pentru unii angajați ai acestuia ziua de lucru constatată de cei de la Curte avea 30 de ore fără pauzele de cafea iar săptămâna dura nu mai puțin de 20 de zile. Oamenii trebuiau să halească mulți bani europeni iar pentru asta fizica și legile ei erau doar un accesoriu de care mărimile lor nu se puteau împiedica…
Din acest motiv, ori de câte ori are ocazia, Oprișan îi acuză pe inspectorii de la Curte de incompetență și lipsă de profesionalism. Pentru că au cutezat să își vâre nasul în ciorba lui personală de la CJ și să îi dea la iveală potlogăriile. Amuzant este că și avocatul acestuia de la Cluj, dl judecător Bută Lucian, nu se abține să îi atace direct pe aceștia chiar în motivarea soluției de achitare a președintelui tuturor președinților de județ catalogând Rapoartele de control cât şi încheierea care constituie actul de sesizare al instanţei ca fiind “maculatură.” Doar e magistrat subțire.
”Reţinerea acestor operaţiuni ca nelegale scot la suprafaţă numai obtuzitatea şi ranchiuna controlorilor financiari.”
Cu precădere în anii 90 dar și la începutul anilor 2000 Curtea de Conturi era o instituție de temut. Fusese concepută ca o instituție de control independentă și de elită. Nu se supunea decât Parlamentului. Tot ce ținea de banul public intra în raza ei de activitate. Inclusiv concurența reală, oportunitatea cheltuirii, eficiența, prețul corect intrau în activitatea de evaluare. Toți ordonatorii de credite îi știau de frică. Reacția politicienilor direct vizați de eficiența acestei instituții ce își vedeau amenințate afacerile lor cu banul statului nu s-a lăsat așteptată. Toate partidele, dar absolut toate, și-au dat mâna ca să strunească odată pentru totdeauna nărăvașa instituție. Să îi pună laț, s-o îmblânzească, să îi taie ghearele și să îi smulgă dinții. S-o transforme în ceva de decor. Case closed, acțiune întru-totul reușită.
Astfel, controlul ei este doar ulterior iar orarul este stabilit numai cu aprobarea Parlamentului. Adică cei controlați știu cu mult timp înainte când se va produce acțiunea de control, pe principiul pisicii cu clopoței care nu prinde șoareci. Privește doar aspectele de legalitate. Cum primarii sau baronii s-au rutinat ei știu, de exemplu, că o licitație de deszăpezire de 10 milioane de euro poate fi câștigată de firma fratelui baronal dacă acesta se prezintă singur, indiferent ce preț astronomic avansează. E legal frate, nu? De ce nu au venit și alții cu oferte mai bune? I-a oprit cineva? Întrebări retorice. Sau toată lumea știe că manelistul X nu cere mai mult de 1.000 de euro la un spectacol. Când vine însă în Piața Unirii, ce să vezi, tariful lui e de 20 de ori mai mare. O fi vorba de ceva paraîndărăt la mijloc? Nu se știe căci Curtea este setată să vadă doar dacă e legal. Și e. Artiștii valorează în funcție de gusturile și portofelul comanditarului.
Înainte Curtea avea mijloace de a opri acest gen de operațiuni, acum nu. Acum ea dă doar recomandări, adică un fel de sfaturi, pentru „înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă”. Și dacă nu, ce poate face? Păi pentru recuperarea prejudiciilor, după vreo 6 luni poate intenta o acțiune în contencios la cremenal iar dacă șeful de autoritate publică nu dă semne de îndreptare și căință, nu se supune cu rea-credință dovedită dincolo de orice dubiu comandamentelor edictate, atunci trecem la unica represiune penală a Legii 94/92 prevăzută în art 64:
„ Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a masurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
Nici copii nu se sperie, nu-i așa?
Două concluzii cu adevărat importante merită subliniate. Una că actualul raport de control nu reflectă nici 1% din magnitudinea corupției de la Primăriei Focșani și că nu tot ce s-a consemnat va fi și validat de către justiție, mai degrabă ea având tendința să albească faptele aleșilor decît să le condamne. Oricum munca de documentare a inspectorilor trebuie remarcată și felicitată.
A doua ne arată fără putință de tăgadă ce soartă ar fi urmat să aibă DNA. Scenariile prin care se ajungea ca DNA-ul să fie pus cu botul pe labe le las în seama imaginației dumneavoastră. Începutul era ceva cu marțea neagră….
Rectificare: Suma de 200 milioane lei la care textul face referire provine din acordul colectiv de munca si nu din vreo actiune de deszapezire.