O legatură de peste un sfert de veac care, din păcate, nu a contat și nu prea reprezintă mare lucru nici pentru focșănenii de astăzi. Este vorba de familia Saligny despre care documentele aflate la Serviciului Județean Vrancea al Arhivelor Naționale consemnează printre altele că, în registrul de botezați ai bisericii romano -catolice din Focsani, pe anul 1854 este trecut cu numele de botez Leon Anghelus de Saligny, fiul lui Alfred de Saligny si Maria Zorska. De fapt nașterea a avut loc la Șerbănești, în fostul județ Tecuci, azi Galați, într- un han în care părinții săi se adăpostiseră deoarece o ploaie torențială i-a oprit pe drumul către Focșani unde fuseseră chemați de boierii locului pentru a deschide un pension destinat instruirii odraslelor lor. Povestea spectaculoasă a primelor ore din viața viitorului inginer a fost relatată de nenumărate ori și e posibil să fie mai aproape de legendă decât de adevăr. Se zice că în noaptea petrecută la han apele Siretului au crescut așa de mult, ajutate de potopul dezlănțuit, încât au intrat în odaia micuțului și au luat pătuțul acestuia pe sus fiind salvat în ultima clipă. Indiferent de autenticitatea acestui moment, mitul respectiv l-a ajutat în carieră parcă dinadins Anghel Saligny ajungând un redutabil constructor, în special de poduri, printre care cel de Cernavodă uimește și azi la peste 120 de ani de la inaugurare.
În ceea ce privește hanul în care a venit pe lume aflăm unele detalii despre locul naşterii lui Anghel Saligny din lucrarea semnată de prof. dr. Ion Cioroiu şi de dr. Adrian Pohrib în ultimul număr al revistei „Confluenţe geografice – revista profesorilor de Geografie din judeţul Galaţi”. Cităm: „Recent, la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Galaţi a fost descoperit un dosar care cuprinde o serie de documente, majoritatea din anul 1966, referitoare la demolarea unui imobil”. Era casa în care s-a născut Anghel Saligny pe 15 mai 1854 (stil vechi), în sat Şerbăneşti, azi cuprins în Lieşti, unde tatăl şi mama însărcinată au fost surprinşi de potopul unei ploi torenţiale. Modestă, aproape precum staulul în care s-a născut Iisus, căsuţa din paiantă (lut pe furci), construită în 1853, cuprindea numai două odăi de 179 mp, un chiler şi o magazie. Casa „acoperită cu tablă neagră, cu şarpantă din lemn, tavan din scândură, podele din lut”, cu prispă joasă spre şosea, cu stâlpi din lemn era aşezată în centrul Lieştiului, la DN 25, aproape de biserică. Naţionalizată în 1948 de la Dumitru Secan, locuită apoi de chiriaşi, s-a părăginit. Autorităţile au decis demolarea ei şi, foarte rapid, pe 4 august ´66 ea era deja demolată, cu tot cu istoria sa, deasupra construindu-se în loc poşta devenită apoi frizerie, croitorie etc.; recent magazin. Important: în dosar s-au descoperit trei fotografii ale casei din ´66, una având măcar pe spate scris, cu cerneală albastră, că acolo se născuse „marele geniu al ingineriei româneşti”…
Revenind la firul vieții din Focșani a lui Anghelus îl găsim elev la Gimnaziul Unirea în anul scolar 1868-1869 cu rezultate care nu anunțau tocmai pe marele specialist de mai târziu, fiind menționat cu media 6,7 , iar despre fratele său, Alfons Saligny, se menționează că a părăsit această instituție școlară înca din luna decembrie 1868. Părinții celor doi, care cumpăraseră o casă la Focșani în anul 1861 de la Ștefan si Gheorghe Ignat, sunt amintiți în documentele timpului că au deschis și o scoală privată de fete, dar calea copiilor către învățătura cea înaltă i-a obligat să-i urmeze, așa încât pe 15 septembrie 1872, cu petiția nr. 2161 catre primarul orașului Focșani fac cunoscut că își schimbă domiciliul la Berlin.
Așadar atunci familia Saligny a părăsit Focșaniul, iar în anul 1878 a luat sfârșit ultima legătura cu orașul nostru, la acea dată vânzând cu act autentificat la Tribunal sub nr 413 din luna aprilie casa din strada Săpunaru pe care, în anul 1975, mai multe instituții locale au identificat-o și au inclus-o sub noua adresă poștală, anume strada Simion Bărnuțiu nr 9, în lista monumentelor istorice datorită faptului că edificiul are o valoare memorială deosebită, aici locuind Anghel Saligny, unul din cei mai de seamă promotori ai progresului tehnic în țara noastră și fondatorul școlii de poduri și șosele din București. Și tot acum 4 decenii autoritățile respective se lăudau că vor ridica un bust de bronz marelui inginer dar, după cum se cunoaște, acest lucru nu s-a realizat nici până în prezent. E bine în schimb că imobilul în care a locuit poate cel mai mare inginer roman din toate timpurile s-a păstrat chiar dacă nu amintește în niciun fel de personalitatea lui Anghel Saligny, dar poate cândva se va rezolva și acest lucru.
(Florin Marian Dîrdală -cercetător Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale)
